Comerțul exterior și politica comercială a Uniunii Europene

1. Ipotezele iniţiale care definesc comerţul exterior şi politica comercială în economia actuală

Această lucrare identifică în ansamblu cele mai recente tendinţe în materie de comerţ exterior şi analizează beneficiile potenţiale pentru toate tipurile de consumatori dacă majoritatea obstacolelor actuale sunt depăşite într-un mod oportun pentru a atinge adevăratul potenţial care poate fi valorificat pe piaţa internaţională.

Este o sinteză privind tranzacţiile transfrontaliere, creşterea încrederii consumatorilor în comerţul exterior şi definitivarea unei platforme legislative comune pe piaţa intercontinentală fiind identificate ca fiind două dintre principalele domenii prioritare de acţiune de către autorităţile îndrituite.

În ultimii ani, volumul de vânzări în comerţul exterior a reprezentat unul dintre principalele motoare de creştere a produsului intern brut al multor ţări din spaţiul Uniunii Europene, inclusiv cel al României. Comerţul exterior este canalul dominant de vânzări la distanţă, având o pondere însemnată în sectorul comerţului cu amănuntul sau en-gros total.

Politicile guvernelor din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte comerţul cu ţările partenere sunt cunoscute ca politica comercială. Acest lucru este extrem de important în lumea de astăzi, în cazul în care comerţul este un factor tot mai important în creşterea şi dezvoltarea economică. Orientările pentru această politică includ reducerea uniformă şi regulile pentru reduceri tarifare, precum şi principiul de direcţionare, măsurile corective trebuin să fie aplicate cât mai aproape de sursa de "denaturare", în care este posibil Relaxarea ipotezelor reper permite excepţiile de la cazul de comerţ liber cu tarife optime pentru a manipula prețurile mondiale; tarifelor strategice sau subvenţiilor de export, atunci când firmele locale se angajează în concurenţă de tip oligopol cu rivalii străini, precum şi de protecţie a industriilor vulnerabile, pentru a permite firmelor autohtone să beneficieze de învăţarea prin practică. Protecţia poate ridica, de asemenea, rata de creştere, cu toate că este mai puţin probabil să crească bunăstarea într-o economie în dezvoltare. Pe ansamblu, luând în considerare unele ambiguităţi, ambele argumente teoretice şi dovezi empirice sugerează un caz pragmatic pentru comerţul liber. Politica comercială include mai multe domenii, cum ar fi comerţul liber şi protecţia, tarifele şi cotele, barierele non-tarifare, contingentele de import, de dumping, de control de schimb, cartelurile internaţionale şi integrarea economică internaţională.

2. Bazele teoretice ale comerţului exterior şi politicii comerciale a UE exprimate în literatura de specialitate

2.1. Expunerea principalelor concepte folosite in lucrările analizând comerţul exterior

Comerţul exterior a fost un subiect de cercetare academică de la începutul secolului al XX-lea, în principal concentrându-se asupra comerţului şi relaţiilor inter-companii. Studiul asupra activităţilor de export, investiţiilor directe străine, transferului de tehnologie şi de gestionare a tranzacţiilori transnationale a fost recunoscut ca un caz obiectiv valoros de cercetare academică ami mult în ultimele decenii odată cu globalizarea accentuată a economiilor.

Ca şi în alte discipline similare, comerţul exterior a avansat treptat prin mai multe etape pentru a stabili un cadru teoretic de bază şi liniile convenite de investigare. Ciclul produselor internaţionale descris în anii’60 a fost, probabil, prima teorie majoră a mişcării producţiei pe plan global mai degrabă decât doar pentru a explica esenţa comerţului internaţional. De atunci, mai multe teorii au fost invocate şi reiterate în mod complicat fără ca nici una dintre ele să câştige acceptare la nivel mondial. Fiecare este parţială în unele sensuri semnificative şi nici una nu se referă la natura esenţială a comerţului exterior.

Consolidarea unei baze teoretice necesită, de obicei, un număr de ani, ca şi domeniul de aplicare al disciplinei este stabilit. În ciuda faptului că interesul academic şi de conducere în tranzacţiile firmelor de profil au crescut rapid odată cu extinderea afacerilor pe plan internaţional, teoriile aplicate au căutat în principal, dar nu exclusiv, metode pentru a extinde aria explicaţiilor lor, fără a încorpora răspunsuri ale firmelor referiotoare la politicile şi acţiunile naţionale sau cauzele generate de măsurile guvernamentale . Cu toate acestea, intervenţiile guvernamentale sunt esenţiale pentru practica şi analiza comerţului exterior.

Orice teorie de afaceri internaţionale trebuie să fie o teorie a politicilor şi activităţilor de afaceri şi de guvern, în cadrul de concurenţă şi cooperare între naţiuni. Deşi au existat mai multe studii ale relaţiilor între comerţul exterior şi organismele guvernamentale, există încă un dezacord asupra definiţiior şi domeniului de aplicare a acestei disciplinei, unele sale aspecte bazându-se pe construcţii teoretice şi altele pe dovezi empirice sau fenomenologice, fără o delimitare clară între ele.