Distribuția mărfurilor

INTRODUCERE

În condiţiile economiei de piaţă, societăţile comerciale , prin specificul activităţii lor, au sarcini deosebit de complexe în direcţia satisfacerii nevoilor de consum ale populaţiei şi participării active, eficiente la circuitul mondial de valori materiale. Conducerea micro-economică reclamă, rezolvarea unor probleme de mare fineţe economică, legate uneori de prospectarea pieţei, de design, alteori de evaluări calitative şi preţuri, dar întotdeauna de oportunitate economică a fabricării produselor, a promovării lor. Pentru soluţionarea acestor probleme se pune sarcina corelării proprietăţilor consumiste ale mărfurilor cu cererea consumatorilor la ele şi cu structura sortimentului.

Astăzi produsul este considerat a fi nu numai o entitate fizică, dar şi psihologică, în acelaşi timp. Extinderea coordonatelor sale, mult dincolo de conturul său material propriu – zis este determinată de procesul de diversificare şi nuanţare a necesităţilor de consum. Această diversificare atrage după sine o segmentare ce duce, inevitabil, la o diversificare a produselor oferite.

În aceste condiţii, întreprinderile producătoare şi comerciale încearcă să se adapteze restricţiilor şi realităţilor tehnice şi economice. Dezvoltarea lor, chiar supravieţuirea lor depinde de capacitatea acestora de a se organiza şi de a-şi mobiliza ansamblul surselor tehnice, industriale, comerciale şi umane pentru adaptarea performantă a ofertei la piaţă.

Anticiparea viitorului şi planificarea produselor care să corespundă schimbărilor ce vor surveni în comportamentul consumatorilor, în necesităţile şi gusturile acestora, precum şi alinierea permanentă la evoluţia mediului concurenţial sunt vitale pentru supravieţuirea unei companii.

Până nu demult pe piaţa mobilei din Republica Moldova exista tendinţa de reducere a producţiei de mobilă de către întreprinderile mari şi sporirea importurilor şi cotei-părţi pe piaţă a micilor producători. Aceasta se explică prin orientarea consumatorilor către produse de calitate, utilajului învechit al marilor fabrici de mobilă, lipsa de experienţă a marilor producători de mobilă în ceea ce priveşte organizarea pieţei de desfacere, posibilităţile reduse în domeniul designului şi modificării rapide a asortimentului. În prezent situaţia a cunoscut o schimbare radicală, deoarece marile fabrici îşi pot permite să achiziţioneze echipament şi utilaje mai scumpe, deci mai calitative, şi, prin urmare, să producă mărfuri de o calitate mai înaltă, spre deosebire de firmele mici. De asemenea, întreprinderile mari inspiră clienţilor mai multă încredere decât cele mici. La momentul actual pe piaţa mobilei din ţară sînt prezente atât fabrici de mobilă mari, cunoscute cumpărătorilor după denumire, cît şi o mulţime de mici firme producătoare de mobilă.

Odată cu creşterea cererii de mobilă se măreşte şi concurenţa dintre producătorii autohtoni. Într-o luptă concurenţială superioritatea va aparţine participanţilor la piaţa mobilei care oferă mobilă de calitate şi relativ ieftină, precum şi firmelor care rezolvă mai repede şi mai eficient problema relaţiei dintre calitatea produsului şi cheltuielile de producţie şi promovare.

În prezent piaţa mobilei din Moldova se dezvoltă rapid. Anul 2006 a fost pentru producătorii moldoveni de mobilă perioada de înaintare pe calea sporirii ritmurilor de producere şi de consolidare a tendinţelor pozitive din ultimii ani. Potrivit datelor Anuarului Statistic al Republicii Moldova volumul de producţie a mobilei a sporit cu 1,6% în perioada anilor 2005-2007. Creşterea bruscă şi dezvoltarea industriei de producere a mobilei, precum şi a ramurilor conexe ale economiei Moldovei au permis extinderea substanţială a sortimentelor de producţie şi îmbunătăţirea designului, fabricarea de articole competitive, sporind cererea. Odată cu creşterea cererii cresc şi cerinţele consumatorilor faţă de calitatea producţiei propuse (conform datelor AllMoldova).

Distribuţia include totalitatea activităţilor ce au loc în timp şi spaţiu, de la terminarea produsului până la intrarea lui în consumul final, deţine rolul de intermediar între producţie şi consum, asigurând finalizarea activităţii oricărui producător şi obţinerea de către consumator a bunului care-i satisface necesitatea.

Aceste fenomene confirmă actualitatea temei tezei de licenţă şi justifică cercetările în domeniu.