Strategii de Dezvoltare și Diversificare a Activității Desfășurate la SC Continental SRL

CAPITOLUL I

Locul şi rolul industriei turistice în cadrul economiei naţionale

1.1 Turismul – ramură activă a economiei naţionale româneşti

Creşterea proporţiilor turismului şi integrarea sa într-o măsură crescândă, pe de-o parte, în sfera necesităţilor populaţiei, iar pe de altă parte, în sfera activităţilor umane au determinat preocupări din partea unor specialişti şi oameni de ştiinţă din diverse domenii, pentru anumite aspecte pe care practica turistică le ridică în faţa teoriei.

Analiza ştiinţifică a diverselor aspecte de ordin practic se impune atât din necesităţi, caracteristice oricărui domeniu al cunoaşterii umane cât şi din nevoia de a veni în sprijinul practicii însăşi, căreia i se asigură, în acest fel o orientare clară. Printre asemenea aspecte, un loc aparte l-a ocupat şi îl ocupă definirea stadiului atins de complexul de activităţi turistice în cadrul economiei naţionale.

Nevoia de călătorie a oamenilor, s-a manifestat încă din cele mai vechi timpuri. Dar satisfacerea unor astfel de nevoi a fost, vreme îndelungată, condiţionată de o serie de factori între care un loc important l-au ocupat transporturile. Dezvoltarea acestora nu a condus la creşterea însemnată a călătoriilor turistice, ceea ce a impus apariţia unor activităţi menite să satisfacă nevoia în ansamblul ei – activităţi care formează sfera serviciilor turistice. Desfăşurate la început în cadrul unor sectoare adiacente celui turistic aceste activităţi au urmat un proces îndelungat de autonomizare, trecând prin diferite forme de organizare, proces în urma căruia s-au constituit într-un sector distinct al economiei naţionale.

Instituţionalizarea turismului pe plan naţional şi organizarea lui în continuare şi pe plan internaţional au determinat un avânt continuu al acestuia şi au făcut ca prin ritmurile de dezvoltare atinse, turismul să constituie alături de revoluţia tehnico-ştiinţifică, unul din cele mai spectaculare fenomene ale epocii noastre, cu consecinţe sociale, politice, economice şi umane deosebit de importante. Astfel, se poate afirma că turismul s-a detaşat, constituindu-se într-o activitate economico-socială distinctă.

În majoritatea ţărilor, transformarea turismului într-o activitate economico-socială organizată pe scară naţională s-a produs numai în ultimele decenii din epoca contemporană, ceea ce a permis desprinderea din sectorul terţiar al prestărilor de servicii, a unei noi ramuri a economiilor naţionale, cunoscută sub denumirea de industria turismului.

Din punct de vedere economic şi social, dezvoltarea turismului se concretizează printr-o cerere crescândă a populaţiei pentru o gamă largă mereu sporită de diverse bunuri şi servicii, cerere care stimulează sectoarele producătoare şi prestatoare de servicii, antrenând o creştere a activităţii economice şi a consumului intern, independentă, în ceea ce priveşte activitatea de turism internaţional, de evoluţia normală a tendinţelor de consum ale pieţei interne.

Ca o consecinţă, această creştere a consumului turistic, provocată de deplasările masive sezoniere ale populaţiei spre anumite destinaţii de interes turistic şi de creştere a numărului de vizitatori străini, se repercutează în mod favorabil asupra dezvoltării comlexe a economiei unor zone turistice şi a ansamblului economiilor naţionale a ţărilor care îşi dezvoltă industria turismului.

Astfel, în pas cu creşterea cererii de servicii turistice s-a dezvoltat treptat o ofertă de servicii specifice, ale cărei volum şi structură au impus organizarea şi perfecţionarea continuă a unui aparat economico-organizatoric adecvat, capabil să dirijeze prestaţiile de servicii solicitate de masele de turişti.

Dezvoltarea crescândă a activităţilor turistice, investiţiile ridicate directe care au permis crearea bazei infrastructurii turistice actuale, dar şi investiţiile efectuate de alte ramuri de activitate concretizate în dezvoltarea reţelei de autostrăzi, construcţia şi extinderea aeroporturilor, lucrări de aprovizionare cu apă şi energie care nu au fost subvenţionate din fondurile de investiţii ale turismului, inplicaţiile asupra altor sectoare economice, consecinţele de ordin social ale extinderii lor au făcut ca industria turistică românească să se transforme într-o ramură activă a economiei naţionale, ramură care îşi aduce aportul ei propriu la dezvoltarea economiei naţionale în ansamblul ei. Evaluarea turismului drept „ramură a economiei naţionale” s-a datorat deci, măsurii dezvoltării activităţii turistice şi creşterii rolului lui economico-social.

Afirmarea turismului ca ramură, în foarte multe ţări, este reflectată şi de ponderea crescândă a acestuia în produsul intern brut şi în comerţul exterior. Ponderile ridicate sunt expresia unei vaste activităţi de cazare şi de alimentaţie, rezultatul prestaţiilor destinate agrementului – divertismentului şi al altor activităţi implicate în procesul satisfacerii diverselor trebuinţe ale oamenilor în postura lor de turişti.