Comunicarea la nivelul aparatului central

INTRODUCERE

Comunicarea este un proces foarte important în toate domeniile vieții sociale, mai ales în domeniul relației dintre cetățean și administraie. Comunicarea este un proces interpersonal de transmitere și recepție de simboluri care au înțelesuri atașate. Comunicarea publică se referă atât la schimbul și împărtășirea de informații utile pentru public, cât și la menținerea relațiilor sociale.

Clientul-cetățean în zilele noastre, este foarte informat, își cunoaște drepturile și își dorește servicii publice de calitate, care să îi satisfacă nevoile legate de actele administrative.

Astfel, și în România este necesar un management administrativ orientat către performanță și către un act administrativ foarte transparent, centrat către nevoile beneficiarului final. - cetățeanul.

Deși țara noastră se confruntă cu numeroase piedici și inconsistențe în desfășurarea actului administrativ, acestea pot fi depășite printr-o mai bună colaborare între autoritățile administrative pe de o parte și între administrație și cetățeni pe de altă parte, cât și cu forurile europene de conducere cu atribuții de control administrativ.

Instituțiile publice au folosit, în timp, majoritatea canalelor de comunicare, dar ultimul secol a fost dominat de comunicarea în mediul electronic, care faciliteaza accesul la informații, în mod special la comunicarea interinstituțională. Instituțiile românești, pe baza modelului instituțiilor europene, cunosc o dezvoltare a mediului on-line, a principiilor privind e-comunicarea.

Având în vedere aceste aspecte am structurat lucrarea“comunicarea la nivelul aparatului central”, astfel:

Capitolul I - Considerații generale privind procesul de comunicare

Capitolul II - Formele și limbajul comunicării

Capitolul III - Comunicarea în administrația publică

Capitolul IV - Managementul și comunicarea

Capitolul V - Administrația publică / organizație comunicantă

Capitolul VI - Managementul resurselor umane

Capitolul VII - Reguli și principii generale ale corespondenței

Capitolul VIII - Documentarea administrativă. Tipuri de corespondență

Capitolul IX - Tehnici și metode de comunicare în administrația publică

Capitolul X - Transparența decizională

Capitolul XI - Administratia publică si e_comunicarea - prezent și perspective

CAPITOLUL XII Studiu de caz - Comunicarea la nivelul aparatului central - Ministerul Justiției

XII.1. Organizarea Ministerului Justiției

XII.2. Funcțiile și principalele atribuții ale Ministerului Justiției

XII.3. Prezentarea activității de comunicare și relații publice, particularități ale organizării Ministerului Justiției

XII.4.Prezentarea programelor și proiectelor derulate de către Ministerul Justiției

XII. 5.Acte administrative-Circuitul Documentelor

Am ales să prezint comunicarea la nivelul aparatului central în cadrul Ministerului de Justiție, deoarece acesta își desfășoară activitatea destul de eficient și are și mai multe sarcini, în 2019 o dată cu Președenția României la Consiliul Europei.

În final am prezentat concluziile și am adăugat bibliografia și anexele.

Capitolul I - Considerații generale privind procesul de comunicare

Etimologic, termenul provine din limba latină, unde “communis” însemna “a fi în relație cu, a pune de acord”.

Comunicarea este un proces prin care se transmit informațiile, ideile sau opiniile de la un individ la altul, cât și de la un grup social la altul. Orice relație care are loc între oameni este o interacțiune de comunicare. Aceste relații nu s-ar putea realiza fără comunicare, chiar existența zilnică a oamenilor și viața în societate ar fi de neconceput. Ca ființe umane existăm dacă transmitem mesaje și le recepționăm, le decodificam și are loc o schimbare de comportament.

Conform dicționarul Oxford comunicarea este "Faptul de a da, a transmite sau a schimba semne". (Oxford English Dicționar).

Conform Enciclopediei Columbia comunicarea este "Transferul de gânduri și de mesaje, prin opoziție cu transportul sau transferul de bunuri și de persoane. Cele două forme fundamentale de comunicare sunt comunicarea prin semne (vederea) și comunicarea prin sunete (auzul)" .(Columbia Enciclopedia).

Conform altui specialist "Este folosită noțiunea de comunicare de fiecare dată când un sistem, respectiv o sursă influențează un alt sistem, în speță un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă". (Osgood C. 1954, p.15).

Cele mai importante definiții ale comunicării sunt următoarele :

"Mecanismul prin care relațiile umane există și se dezvoltă, adică deopotrivă toate simbolurile spiritului și mijloacele de a le transmite în spațiu, și de a le conserva în timp". (Charles Cooiey).

- Se poate defini simplu comunicarea ca o "împărtășire, a pune în comun un ansamblu de semne informaționale" (După G. Wilett, lucr. cit.., p. 81).

J.S.Van Cuilenburg, O Scholter, G.W.Noomen definesc comunicarea "un proces prin care unemițător transmite informații receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte".

În ceea ce privește Dicționarul Explicativ al Limbii Române acesta implică trei definiții pentru termenul comunicare: 1. înștiințare, aducere la cunoștiință; 2. contacte verbale în interiorul unui grup sau colectivități; 3. prezentare sau ocazie care favorizează schimbul de idei sau relații spirituale.