Manipularea prin informație și utilizatorii de informație

Argument

Obiectul. În lucrarea de faţă ne propunem să punem în discuţie unele aspecte ale manipulării prin informaţie: definirea conceptului, unele trăsături specifice, precum şi surprinderea acestui fenomen în funcţionarea sa atît în actul comunicării spontane, cît şi în transmiterea de informaţie prealabil construită şi cu un scop sau intenţie bine fixată (cum ar fi spoturile publicitare). Acest tip de abordare îşi găseşte reflectare în structura lucrării, organizată corespunzător în trei capitole: concept (primul capitol), funcţionare la nivel general (al doilea capitol), funcţionare în context concret (al treilea capitol).

Actualitatea temei. Chiar dacă este un subiect destul de întins, şi existe diverse studii în acest domeniu, am optat pentru observarea acestui fenomen din mai multe motive, dîndu-i astfel un aspect de actualitate:

- În primul rînd, am considerat oportun să dezvăluim mecanismele de funcţionare a acestui fenomen într-o comunitate concretă, cum e cea a Republicii Moldova, pentru a contribui la crearea unei imunităţi sau rezistenţe la manipulare.

- Să punem în discuţie aspectele morale ale acestui fenomen şi să prezentăm rolul acestora în comunitatea noastră.

- La fel, dat fiind specificul epocii – masificarea oamenilor, economia de piaţă, conglomeratul informaţional, cadru prielnic pentru dezvoltarea manipulării, considerăm că e necesar ca acest fenomen să fie periodic pus în discuţie pentru a-l actualiza şi racorda la necesităţile de astăzi.

Surse. În lucrarea de faţă s-a adoptat o abordare sintetică a două şcoli diferite: cea rusească şi cea românească, făcîndu-se trimitere pe alocuri şi la cea din occident, intermediată bineînţeles de traducerile primelor două.

Ipoteză. Drept idei care au direcţionat demersul de faţă şi pe care încercăm totodată să le demonstrăm valabilitatea, pot fi identificate următoarele:

- Fenomenul manipulării reprezintă un aspect imanent unei comunităţi în care se dezvoltă anumite relaţii sociale: dominaţie, supremaţie, pe de o parte şi supunere, pe de altă parte, prezentîndu-se astfel ca o necesitate a timpului în condiţiile socio-economice actuale.

- Fenomenul manipulării îşi are premisele în însuşi actul comunicării, astfel că acolo unde există informaţie şi un subiect care transmite această informaţie vor exista şi nişe de dezvoltare a manipulării.

- Despre latura morală a acestui fenomen e necesar a se discuta în situaţii concrete, în grupuri, comunităţi concrete.

Noutatea observaţiilor. Referitor la acest aspect putem considera că acesta poate fi recunoscut în partea aplicativă a lucrării, unde s-a încercat să se aplice generalul la particular, criteriu existent în cercetarea ştiinţifică la stabilirea aspectului de noutate. La fel, putem considera că efectul unui astfel de demers în cercetare mai are avantajul de a surprinde fenomenul în funcţionarea sa, în aspectele sale „vii” am spune, a căror urmărire, investigare necesită actualizări frecvente.

Metodele aplicate sunt cele ale metodologiei generale ale ştiinţelor socio-umaniste: deducţia şi inducţia, analiza.

I. MANIPULAREA PRIN INFORMAŢIE:

DELIMITĂRI TEORETICE

1. Conceptul de manipulare

Etimonul latin al termenului manipulare e mani pulus, unde „manus” însemna 'mînă', iar „pulus”/”ple” – 'popor' şi 'a umple'.

Cu acest sens cuvîntul manipulare se utiliza în chimie . Acesta făcea trimitere la imaginea mînuirii cu grijă sau abilă a substanţelor nocive sau inflamabile, departe de surse de lumină sau de energie termică, pentru a evita incidentele. Astfel că verbul manipulare implica automat circumstanţa experiment, laborator.

În farmaceutică acest cuvînt trimitea la imaginea abilităţii mînuirii substanţelor prime, proporţionalizării lor, pentru a nu căpăta efectul drogului.

Mai tîrziu, în limba română, cu sensul apropiat de cel din chimie şi farmaceutică, şi care implică nuanţa de sens 'cu mîna', cuvîntul este utilizat pentru a exprima mînuirea intenţionată, cu un anumit scop a obiectelor, insistîndu-se mai ales pe nuanţa 'abilitate' şi 'îndemînare'. Considerăm oportun să remarcăm că dicţionarul explicativ al limbii ruse surprinde această evoluţie a sensului cuvîntului manipulare (манипуляция) în pletora sa semantică: МАНИПУЛЯЦИЯ, манипуляции, ж. (латин. manipulatio) (книжн.). 1. Движение руки (устар.). 2. Сложный прием, сложное действие над чем-н. Химик производил непонятные для непосвященных манипуляции. 3. Проделка, махинация (неодобрит.) (Ушаков)

Reminiscenţe ale sensului primar în limba română s-au păstrat în domeniul tehnicii, unde dispozitivele sau aparatele care ar avea o funcţie asemănătoare cu cea a mîinii, sau, mai exact, care ar fi un fel de prelungire a mîinii, se numesc manipulatoare: MANIPULATÓR, -OÁRE, manipulatori, -oare, subst. 1. S.n. Aparat cu care se apucă și se manipulează piesele calde într-o uzină sau într-un atelier. 2. S.n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe circuitul electric la transmiterea semnalelor telegrafice. 3. S.m. și f. Manipulant. – Din fr. manipulateur.