Calculul Garniturii de Foraj

Cap. 1 Geologia structurii Valea Seacă Est

Sonda 4 Valea Seacă Est – Explorare – Deschidere

Structura Valea Seacă Est este situată în sectorul nord –vestic al platformei Moldoveneşti şi face obiectul activităţii de explorare.

Structura Valea Seacă Est aparţine treptei structurale ridicate, delimitată de falia Păltinoasa – Mălini – Tg. Neamţ, în imediata vecinătate a structurii de gaze productive Valea Seacă, descoperită în anii 1960, în urma lucrărilor seismice efectuate în partea vestică a Platformei, urmată de executarea unor foraje de cercetare geologică.

Astfel, primele probe de producţie cu rezultat pozitiv s-au înregistrat la sonda 104 Valea Seacă în iulie 1967. Au urmat sondele de explorare de detaliu 200 şi 201 ( 1969) şi în continuare 203,204 şi 206 (1971 – 1972).

Lucrările de cercetare seismică demarate în anul 1996 în perimetrul Regiunii 04 Moldova Nord, au avut ca obiect precizarea modelelor geologice capabile să reprezinte capcane pentru hidrocarburi la nivelul celor două trepte structurale delimitate de falia Păltinoasa – Mălini – Tg. Neamţ.

În anul 2002 a fost săpată sonda de explorare – prospecţiune 1 Valea Seacă Est, care a descoperit acumularea de hidrocarburi din Sarmaţianul inferior.

Cercetarea geologică prin foraj a structurii Valea Seacă Est a continuat în perioada 2003 – 2004 prin săparea sondelor 3 şi 2 Valea Seacă Est, care au confirmat, de asemenea, prezenţa acumulării de gaze din Sarmaţianul inferior.

Forajele de explorare executate au străbătut formaţiuni geologice aparţinând Cretacicului, Badenianului şi Sarmaţianului.

La sonda 104 Valea Seacă în carote de talpă din intervalul 2800 – 2802 m si 2806,5 – 2806,8 m au fost descrise cuarţite brun – gălbui cu piritizări brune cu reflexe verzui şi datate Paleozoic.

Cretacicul traversat în sonda 104 Valea Seacă în grosime de 450 m este reprezentat în bază de un complex de gresii calcaroase glauconitice, cu feţe de argilă negriciosă, atribuit Albaniului mediu. Urmează Cenomanianul şi Senonianul reprezentate de calcare grezoase cenuşii glauconitice şi respective calcare microcristaline cenuşii cu fine piritizări.

Discordant urmează formaţiunea detritică transgresivă caracteristică întregului sector vestic al platformei datată – cel puţin la partea inferioară – ca aparţinând Eocenului şi denumită în manieră pragmatică de geologii de petrol “formaţiunea infra-anhidrică” a Badenianului. Într-o stivă de roci de cca 90 m se succed trei pachete de gresii calcaroase potrivit cimentate separate de orizonturi de până la 10 m de material pilitic marnos, calcaros. Complexul grezos este descoperit de o succesiune de roci impermeabile, marne, marne argiloase ce încadrează pe verticală un pachet de anhidrite caracteristice, cu dezvoltare regională.

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA”

SIBIU FACULTATEA DE INGINERIE HERMANN OBERTH

SPECIALIZAREA: T.D.D.H

PROIECT DE DIPLOMĂ

Sarmaţianul, în ansamblu se reprezintă cu un facies predominant pilitic la partea inferioară şi cu un conţinut mai ridicat în roci psamitice în secvenţa mediană.

La nivelul Sarmaţianului inferior, pe structura Valea Seacă spre deosebire de zona mai sudică se dezvoltă un complex de cca 250 m în cuprinsul căruia se succed colectoare grezos – nisipoase, separate de pachete mari de roci pelitice, colectoare la nivelul cărora se remarcă treceri laterale de facies, care modifică de la un sector la altul caracteristicile de rezervor şi capacităţile de cedare a fluidelor conţinute.

Elementele tecto – structurale definitorii pentru zona Valea Seacă apar ca rezultat al evoluţiei acestui sector al platformei în cadrul mişcării generale de adundare sub depozitele pericarpatice, în trepte succesive delimitate de falii longitudinale reactive în mai multe etape.

Informaţiile furnizate de interpretarea profilelor seismice au permis conturarea mult mai bună a elementelor structurale, astfel încât se pot face următoarele precizări legate de condiţiile de capcană ale structurii Valea Seacă Est.

Falia majoră Păltinoasa – Mălini – Târgu Neamţ este elemntul structural major care delimiteză treapta structurală în cuprinsul căreia se situează structura Valea Seacă Est şi are săritura de peste 500 m. Falia poate fi urmărită inclusiv în seriile sedimentare sarmaţiene, unde săritura este da câţiva zeci de metri, diminuându – se treptat până sub limita cu Pliocenul.

La cca1 km spre est, în comportamentul ridicat falia secundară normală cu vergenţa estică efectuează subasmentul cretacic până la nivelul anhidridului, se desfăşoară paralel cu falia principală creând, astfel, o structură de tip horst mulat de sedimentele complexelor inferioare ale Sarmaţianului, la nivelul cărora apar condiţii de capcană pentru hidrocarburi.

Modelul de capcană Valea Seacă Est a fost detaliat odată cu execuţia seriei de profile seismice din anul 2006.

Astfel, deşi condiţiile morfologice dificile şi vecinătatea cu păltinoasa nu a permis execuţia unor profile de foarte bună calitate, noile profile au întregit imaginea de ansamblu, dar şi de detaliu a structurii.

Acoperirea mai importantă a vizat sectorul nordic al structurii aflat în poziţia de maxomă ridicare aşa cum arată profilul longitudinal 29 – 13 – 00, dar şi datele izobatice din cele trei sonde săpate.

Rezultatul investigării acestui sector evidenţiază menţinerea răspunsului seismic caracteritat de creşteri de amplitudine şi atribute seismice caracteristice zonele de acumulare a hidrocarburilor, chiar dacă pe direcţii diferite consistenţa ansamblului prezintă variaţii legate inevitabil de facies şi de grosimea colectorului nisipos purtător de hidrocarburi.

Totodată noile informaţii au permis trasarea mai precisă a seriei de patru falii secundare cu rol direct în distribuţia hidrocarbirilor în cele patru blocuri tectonice delimitate.

În aceste condiţii sectorul nordic al structurii se individualizează ca un bloc tectonic distinct cu zona de acumulare posibilă de peste 1,5 km2, faţă de suprafaţa de peste 2 km2 a zonei productive confirmată prin sonde, iar resursa geologică estimată pentru acest bloc este de 250 mil. Nmc gaze.