Dezlipirea unui Imobil

1.1. Importanţa cadastrului

„Pământul este sursa oricărei bogăţii materiale. De la el luăm tot ce folosim sau preţuim, fie că este vorba de hrană, îmbrăcăminte, petrol, adăpost, metale sau pietre preţioase. Trăim pe pământ şi din pământ şi în pământ ne întoarcem când murim. Disponibilitatea pământului este cheia existenţei omului iar distribuţia şi utilizarea lui sunt de importanţă vitală”. (Simpson S.R – Land Law and Registration)

Pornind de la rolul determinant pe care îl are pământul în existenţa societăţii umane, rezultă importanţa unui sistem de evidenţiere exactă a suprafeţelor, a proprietarilor şi a modului de utilizare a terenurilor, evidenţă cunoscută sub denumirea de cadastru. Se poate considera deci, că în principal, activităţile în domeniul cadastral constau în inventarierea şi întreţinerea (ţinerea la zi) a tuturor datelor spaţiale şi de atribut ale fondului funciar, cu posibilitatea furnizării imediate a oricărei situaţii cerute. Principalele elemente care determină necesitatea cadastrului sunt următoarele:

-garantarea dreptului de proprietate asupra terenului (proprietatea funciară) şi asupra celorlalte bunuri imobile legate de acesta (construcţii, etc.);

-baza sistemului de taxare a proprietăţii funciare;

-sursă de informaţii obiective şi certe pentru administraţia centrală şi locală privind proprietatea şi utilizarea teritoriului.

Introducerea evidenţei cadastrale presupune, desigur, costuri dar produce şi numeroase beneficii directe şi indirecte, principalele dintre acestea fiind:

directe: sursă de majorare sensibilă a veniturilor statului, prin impozitarea şi taxarea corectă a proprietăţii funciare şi a veniturilor rezultate din exploatarea acesteia;

indirecte:

-diminuarea posibilităţii de evaziune fiscală în domeniul financiar;

-îmbunătăţirea calităţii informaţiilor privind utilizarea funciară;

-creşterea încrederii populaţiei în statul de drept, prin consolidarea şi garantarea drepturilor de proprietate funciară şi prin publicitatea imobiliară.

1.2. Scurt istoric al cadastrului

Preocuparea pentru întocmirea lucrărilor de cadastru funciar a apărut cu câteva mii de ani înaintea erei noastre, în mod special, acolo unde, pământul era în cantitate insuficientă şi nu putea să asigure necesităţile tuturor membrilor societăţii, în raport cu relaţiile de producţie. Astfel, în Egipt, se conferea o mare importanţă măsurătorilor cadastrale executate în scopul cunoaşterii şi împărţirii domeniilor ce aparţineau faraonului, pentru a fi atribuite supuşilor acestuia spre cultivare, iar suprafeţele ce erau măsurate şi atribuite acestora erau înscrise într-un registru ce se numea „herit” cu tipul culturii, suprafaţa şi numele celui căruia i-a fost atribuit. Între anii 521 – 489 î.e.n. atât romanii cât şi grecii, au executat lucrări de întocmire a cadastrului pe teritoriile ocupate.

În feudalism, apar forme mai complete de cadastru funciar, în sensul că, în afară de suprafaţă se mai aprecia şi venitul pământului. Registrele cadastrale întocmite în această perioadă serveau la stabilirea impozitelor fiscale şi ca bază pentru întocmirea actelor de vânzare – cumpărare.

La începutul secolului XVIII (anii 1719 – 1732), guvernul austriac a introdus cadastrul pentru prima dată în Milano. Acest cadastru a servit ca model tuturor cadastrelor din Europa. O dată cu introducerea cadastrului au apărut şi cărţile funciare, care aveau o funcţie juridică, spre deosebire de cadastru, care avea o funcţie tehnică, economică şi fiscală.

Pe teritoriul ţări noastre instituţia cadastrului şi cărţile funciare au apărut în Transilvania în anul 1794, iar prin Decretul Imperial Austriac din 20 octombrie 1849. În anul 1850 au început lucrările de măsurare cadastrală provizorie, denumit şi cadastru concretual, care consta în fixarea precisă şi descrierea detailată a hotarelor teritoriului cadastral, a limitelor tarlalelor, a albiilor râurilor şi a traseelor căilor de comunicaţie. Lucrările de măsurare cadastrală s-au executat prin metode grafice sprijinite pe reţeaua de triangulaţie geodezică. Cadastrul din partea de nord a Moldovei s-a executat în baza Decretului Imperial din 11 august 1770, după modelul cadastrului german, care era bazat pe triangulaţia geodezică dezvoltată până la ordinul IV. Hărţile cadastrale aveau un format şi un conţinut asemănător cu cele din Transilvania, fiind întocmite într-un sistem de măsură stânjenal şi la scări corespunzătoare acestui sistem de măsurare (1:3.600, 1:2.880, 1:720, etc.). Dosarele lucrărilor de cadastru din Transilvania şi nordul Moldovei, conţineau următoarele piese scrise şi desenate: hărţile sau planurile cadastrale, registrul posesorilor de case, registrul cadastral funciar şi indexul alfabetic al posesorilor de parcele. Aceste documente au fost ţinute la zi după principiul evidenţei cadastrale.

În Muntenia şi Moldova de sud, ce constituiau provincii ale Ţării Româneşti, sub impulsul primelor acte normative cu caracter constituţional prevăzut în regulamentul organic, s-a încercat să se rezolve problema cadastrului, astfel că, în anul 1831 în Muntenia apare „proiectul atingător de măsurători cadastrale în tot cuprinsul Prinţipatului”, iar în anul 1832 în Moldova, proiectul atingător de pravile obşteşti (hotărnicii). Aceste proiecte, referitoare la organizaţia cadastrului funciar, nu s-au realizat datorită rezistenţei boierilor din parlament, astfel că, în aceste regiuni ale ţări noastre, instituţia cadastrului, a luat fiinţă în anul 1919, contribuind la înfăptuirea reformei agrare, ce a avut loc după primul război mondial. Prin legea nr. 23/1933, s-au pus bazele organizării şi introducerii cadastrului şi cărţilor funciare în teritoriile lipsite de astfel de lucrări prevăzându-se totodată, revizuirea şi completarea cadastrului în zonele în care, aceste lucrări erau deja executate. Concomitent cu executarea părţii tehnice a lucrărilor de cadastru funciar, au început în anul 1937 şi operaţiile de întocmire a cărţilor funciare.

După terminarea celui de al doilea război mondial, în ţara noastră a avut loc o nouă reformă agrară în baza Legii nr. 187/1945, prin care pământurile moşierilor au fost date ţăranilor care nu deţinea sau deţineau prea puţin teren cu folosinţă agricolă. Rezultatele lucrărilor de evidenţă funciară, au fost concretizate în planuri topografice şi registre de evidenţă funciară întocmită pe teritorii administrative comunale, posesori şi categorii de folosinţă. Planurile topografice şi registrele de evidenţă funciară au stat la baza executării lucrărilor de comasări şi arondări ale terenurilor.