Modernizarea Stației de Epurare a Apei Uzate din Municipiul Slobozia Județul Ialomița

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 106 în total

Cuvinte : 14534

Mărime: 1.10MB (arhivat)

Publicat de: Detta V.

Puncte necesare: 13

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI INGINERIA MEDIULUI

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1.0 Capitolul I
- Introducere 1
1.1 Poluarea mediului inconj urător 1
1.2 Poluarea apei 3
1.3 Principalele surse de poluare 4
1.4 Ape uzate 6
2.0 Capitolul II
- Descrierea generală a lucrării 7
2.1 Amplasament 7
2.2 Topografia 7
2.3 Climat şi fenomene naturale 7
2.4 Geologia şi seismitatea 8
2.4.1 Introducere 8
2.4.2 Date morfologice şi hidrologice 8
2.4.3 Date geologice generale 9
2.5 Căile de acces 9
2.6 Obiectele tehnologice care au făcut obiectul retehnologizării 9
3.0 Capitolul III
- Descrierea tehnologiei de epurare 11
3.1 Linia apei 11
3.1.1 Cămin de intrare 11
3.1.2 Grătarele 13
3.1.3 Deznisipator-Separator de Grăsimi 15
3.1.4 Staţia de suflante 16
3.1.5 Cămin de by-pass 17
3.1.6 Decantorul Primar 17
3.1.7 Staţia de pompare intermediară 18
3.1.8 Bazinele de aerare 19
3.1.9 Camera de amestec cu clorură feerică 21
3.1.10 Decantorul secunda 21
3.1.11 Bazinul de contact cu clorul 22
3.2 Linia nămolului 22
3.2.1 Staţia de pompare a nămolului primar 24
3.2.2 Sitare nămol primar 25
3.2.3 îngroşător gravitaţional de nămol primar 26
3.2.4 Pompele de alimentare cu nămol primar a fermentatorului 28
3.2.5 Camera de manevră a fermentatorului anaerob 29
3.2.6 Fermentatorul anaerob 29
3.2.7 Gazometru 30
3.2.8 Instalaţia de încălzire pentru procesul de fermentare 33
3.2.9 Staţia de pompare nămol secundar recirculat şi în exces 37
3.2.10 Camera de amestec 38
3.2.11 îngroşător gravitaţional de nămol fermentat şi nămol secundar in exces 38
3.2.12 Staţia de pompare supematant 38
3.2.13 Clădire de deshidratare nămol 38
3.2.14 Caseta de reactivi 39
3.2.15 Păturile de uscare nămol 39
Capitolul IV
- Breviar de cuprins 40
4.1 Date de intrare 40
4.2 Grătarele 45
4.2.1 Criterii de dimensionare 45
4.2.2 Prezentarea metodelor 46
4.2.2.1 Grătar în canal principal şi auxiliar 46
4.2.2.2 Reziduurile rezultate din grătar 49
4.2.3 Calcule grătare 50
4.2.3.1 Canale principale 50
4.2.3.2 Reziduuri rezultate de la grătarele degrosiere 52
4.3 Măsurarea debitului la tratare 53
4.3.1 Date de plecare 53
4.3.2 Calcularea 53
4.3.3 Calcularea înălţimii stratului de apă peste canalul deversor 54
4.3.4 Caracteristicile canalului 54
4.3.5 Parametrii de funcţionare. înălţimi 55
4.4 Decantarea primară 55
4.4.1 Date de plecare 55
4.4.2 Criterii de dimensionare 56
4.4.3 Calculul diametrului 57
4.4.4 Calculul diametrului hidraulic 57
4.4.5 Calculul volumului 57
4.4.6 Volumul başei centrale 58
4.4.7 Caracteristicile decantorului primar 58
4.4.8 Parametrii de funcţionare 59
4.4.9 Apa la ieşirea din decantarea primară 59
4.4.10 Reţineri în decantarea primară 60
4.5 Decantarea secundară ‘TT. 60
4.5.1 Date de plecare 60
4.5.2 Criterii de dimensionare 61
4.5.3 Calculul diametrului 62
4.5.4 Calculul diametrului hidraulic 62
4.5.5 Calculul volumului şi a adâncimii 63
4.5.6 Caracteristicile decantorului secundar 63
4.5.7 Parametrii de funcţionare 64
4.6 Măsurarea debitului efluent 64
4.7 Pomparea nămolului la descompunerea anaerobă 65
4.7.1 Date de plecare 65
4.7.2 Caracteristici 65
ANEXE 66

Extras din licență

BIBLIOGRAFIE 86

Capitolul I Introducere

1.1 Poluarea mediului înconjurător

Definită mai pe larg, poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale ale mediului peste anumite limite sau prezenţa unor elemente străine (dăunători) în mediu, ca urmare a activităţii directe sau indirecte a omului sau ca urmare a unor fenomene naturale şi care duc la deteriorarea echilibrelor ecologice, a activităţilor ecologice şi a stării de sănătate, confortului fizic şi moral al omului.

Fenomenul de poluare este analizat din unghiul în care acesta influenţează în mod direct specia umană sau indirect, prin influenţa altor specii sau factori ai biotipului, dar care în final au influenţa tot asupra speciei umane.

Activităţile speciei umane, aflată în continuă dezvoltare, reprezintă cauza principală a amplificării fenomenului de poluare.

Dezvoltarea explozivă a industriei, apariţia aglomerărilor urbane au avut şi au ca rezultat şi cantităţi din ce în ce mai mari de reziduuri a căror reciclare sau depozitare sunt greu de realizat din punct de vedere tehnic sau impun costuri foarte mari.

Cantităţile mari de reziduuri acumulate în apă, în aer şi în sol, au depăşit cu mult puterea naturală de transformare şi integrare în factorii de mediu. De asemenea, în ultimii ani au apărut reziduuri foarte toxice care nu pot fi transformate (reciclate). Toate acestea au dus la mari dezechilibre prin modificările apărute în cadrul unor specii şi chiar la dispariţia unor specii.

Deoarece specia umană este răspunzătoarea principală de creşterea poluării şi de apariţia unor noi surse de poluare, aceasta trebuie să analizeze urgent şi să aleagă calea de supravieţuire

- neimplicarea în eliminarea sau diminuarea fenomenului de poluare, presupunând ca specia umană să se adapteze la factorii de mediu care se înrăutăţesc continuu. Acest lucru este foarte puţin posibil având în vedere că sistemul natural de autoapărare al organismului uman nu are aceeaşi dezvoltare ca fenomenul de poluare.

- cercetarea factorilor poluanţi, corectarea tehnologiilor poluante şi găsirea soluţiilor privind reciclarea şi depozitarea deşeurilor.

aplicarea principiului dezvoltării ecologice în orice domeniu prin: folosirea tehnologiilor nepoluante, exploatarea raţională a resurselor naturale ale Terrei, renunţarea la materiile prime şi materialele poluante sau care prin procesul de producere crează surse de poluare, găsirea unor noi surse de energie, etc.

Dacă prima măsură este greu de conceput, dar la ea se poate ajunge dacă nu se iau măsuri corespunzătoare de protecţie a mediului, ultimele două căi trebuie aplicate simultan din următoarele considerente:

- tehnologiile şi tehnicile prezente, deşi sunt poluante, ele sunt aplicate în continuare pentru producerea de bunuri materiale necesare speciei umane;

- îmbunătăţirea acestor tehnologii şi tehnici sub aspectul protecţiei mediului prin anihilarea substanţelor poluante deversate în mediu prin epurări complete;

- înlocuirea tehnologiilor şi tehnicilor depăşite moral şi fizic prin altele noi, concepute ecologic (ca metodă profilactică).

Ideal ar fi să se renunţe şi la calea a doua şi toată activitatea speciei umane să se desfăşoare prin tehnologii şi tehnici nepoluante. în etapa actuală acest lucru nu este posibil, de aceea specialiştii din cercetare şi proiectare au o dublă misiune şi anume:

conceperea şi proiectarea unor tehnologii şi tehnici nepoluante;

conceperea şi proiectarea unor tehhnologii şi tehnici speciale de transformare, neutralizare, depozitare şi distrugere a factorilor poluanţi.

Pentru îndeplinirea celei de-a doua misiuni, trebuie desfăşurată o complexă activitate de epurare artificială.

Din punct de vedere teoretic, epurarea este întotdeauna posibilă, dar practic ea este limitată din punct de vedere tehnic şi economic. Dacă analiza economică s-ar face pe termen îndelungat (pentru viitorul omenirii), beneficiul ar fi inestimabil. La nivelul Terrei se desfăşoară un întreg proces natural de combatere a poluării. Anularea pe cale naturală a surselor de poluare reductibile în apă, aer şi sol poartă denumirea de autoepurare.

Dar autoepurarea nu poate ţine ritmul creşterii factorilor poluanţi, de aceea omul trebuie să intervină din ce în ce mai mult în refacerea echilibrului în natură.