Auditul Financiar Contabil

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Aceasta licenta trateaza Auditul Financiar Contabil.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 4 fisiere doc, db de 63 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

CAPITOLUL 1. NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR-CONTABIL. DEFINIŢIE. ROL. OBIECTIVE 3
1.1. Evoluţia istorică a activităţii de audit 4
1.2. Auditul financiar-contabil în România din perspectiva integrării în Uniunea Europeană 5
1.3. Rolul auditului financiar-contabil 6
1.4. Obiectivele şi funcţiile auditului financiar-contabil 9
1.5. Formele auditului financiar 11
1.5.1. Auditul legal 11
1.5.2. Auditul contractual 11
1.6. Tipuri de audit 12
1.6.1. Auditul extern 12
1.6.2. Auditul intern 13
1.6.2.1. Auditul contabil sau financiar 14
1.6.2.2. Auditul operaţional 14
1.6.2.3. Auditul conducerii 14
1.6.3. Auditul guvernamental 15
CAPITOLUL 2. DOCUMENTAŢIA PROCESULUI DE AUDIT 17
2.1.Generalităţi privind documentarea în audit 17
2.1.1. Funcţiile documentelor de lucru 18
2.1.2. Cerinţele documentelor de lucru 18
2.1.3. Trăsături comune documentelor de lucru 19
2.1.4. Arhivarea documentelor de audit 20
2.2.Forma şi conţinutul documentelor de lucru 20
2.2.1. Formele documentelor de lucru 21
2.2.2.Conţinutul documentelor de lucru 21
2.3.Tipuri de dosare utilizate în angajamentul auditului financiar 22
2.3.1.Dosarul permanent 22
2.3.2. Dosarul curent 24
2.4. Confidenţialitatea informaţiilor cuprinse in documentaţia procesului de audit 25
CAPITOLUL 3. AUDITAREA PRINCIPALELOR CLASE DE CONTURI ŞI A SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE LA S.C. ANTALEX SA. 27
3.1. Organizarea misiunii de audit 27
3.2. Constituirea şi actualizarea fondului de cunoştinţe despre client 28
3.3. Raportul de audit cu privire la situaţiile financiare pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie 2008 28
3.3.1. Cadrul juridic 29
3.3.2. Bazele prezentării 29
3.3.3. Auditul ciclului de finanţare 29
3.3.4. Auditul ciclului de investire – Imobilizări corporale şi necorporale 31
3.3.5. Auditul ciclului de exploatare 33
3.3.6. Auditul privind datoriile şi creanţele fiscale, sociale şi asimilate 36
3.3.7. Auditul fluxurilor de numerar 41
3.3.8. Auditul situaţiilor financiare 43
3.3.9. Concluzii cu privire la situaţiile financiare pe anul 2008 46
3.3.10. Opinia cu privire la raport 46
BIBLIOGRAFIE 57

Extras din document

CAPITOLUL 1. NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR-CONTABIL. DEFINIŢIE. ROL. OBIECTIVE

Auditul financiar-contabil este un domeniu de vârf al profesiei contabile, fiind definit ca o examinare profesională a unor informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente, prin raportarea acestora la anumite standarde.

Auditul situaţiilor financiare reprezintă un exerciţiu al cărui obiectiv este să permită auditorilor să-şi exprime o opinie, dacă situaţiile financiare oferă o imagine reală şi onestă (sau echivalentă) asupra activităţii entităţii la sfârşitul perioadei şi asupra profitului sau pierderii, sau asupra veniturilor şi cheltuielilor, pentru perioada încheiată şi care au fost întocmite corespunzător, în conformitate cu cadrul de raportare aplicabil.

Sensul actual al termenului provine din limba engleză, având semnificaţia de revizie, verificare sau control, cărora li se asociază conceptele de calitate, rigoare, modernism, calificare.

Situaţiile financiare oferă informaţii despre performanţele unei societăţi comerciale, despre poziţia financiară a acesteia, la un moment dat. Auditorul financiar, în calitate de expert independent, conferă credibilitate acestora, prin experienţă, competenţă profesională, integritate morală, obiectivitate şi legalitate. El certifică autenticitatea informaţiilor financiare înscrise în documente, în special în bilanţul contabil, concluziile cuprinse în raportul de audit fiind un instrument valoros pentru utilizatorii de informaţii, fie că sunt acţionari, bancheri, creditori, autorităţi guvernamentale sau publicul larg.

Acest rol, de garant al fidelităţii informaţiilor din situaţiile financiare ale unei entităţi economice, solicită aplicarea standardelor şi reglementărilor emise de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) şi de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), a Standardelor de Audit INTOSAI şi a liniilor directoare ale UE pentru aplicarea Standardelor de Audit INTOSAI.

Astfel, auditul financiar-contabil presupune o bună cunoaştere a cadrului contabil conceptual, la nivel naţional şi internaţional, a principiilor, normelor şi regulilor de evaluare, a procedeelor şi instrumentelor de control, a Standardelor Internaţionale de Audit, a codului privind conduita etico-profesională în domeniu, elaborate de IFAC. Pe lângă pregătirea teoretică este necesară o bogată experienţă practică, cultură generală, memorie, intuiţie, spirit organizatoric, onestitate, simţul responsabilităţii, stăpânire de sine, discreţie, disciplină, fermitate, capacitate de a lua decizii, sociabilitate, calităţi ce întregesc profilul auditorului.

1.1. Evoluţia istorică a activităţii de audit

Nu se cunoaşte aria geografică sau data exactă la care a apărut activitatea de audit. Istoria ne arată că auditul era deja cunoscut înaintea secolului al XVIII-lea, fiind ordonat de stat, regi, împăraţi şi biserică, cu scopul de a preveni şi pedepsi frauda, de a proteja patrimoniul propriu entităţii respective împotriva hoţilor. Datorită calităţilor morale ale preoţilor, auditorii erau numiţi din rândul acestora.

În secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, ordonatorii de audit sunt acţionarii, tribunalele jurisdicţionale şi statul, iar auditorii erau recrutaţi din rândul celor mai buni contabili. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, se conturează relaţia dintre auditaţi şi auditori aleşi dintre contabili sau jurişti. Activitatea acestora era orientată spre evitarea erorilor şi fraudelor, prin verificarea şi certificarea situaţiilor financiare.

În secolul al XX-lea, auditul este realizat de profesionişti în audit şi de contabili care, în baza comenzilor primite de la stat sau acţionari, îşi extind activitatea în rândul băncilor, patronatului şi instituţiilor financiare, datorită dezvoltării schimburilor economice şi extinderii pieţelor de capital. Obiectivul auditului este atestarea sincerităţii şi regularităţii situaţiilor financiare.

Dupa 1970, activitatea de audit se orientează spre realizarea controlului intern, respectarea postulatelor, principiilor şi regulilor de evaluare contabilă şi a normelor de audit. Auditorii sunt recunoscuţi ca profesionişti în contabilitate şi consiliere, acţionând ca independenţi sau în cadrul unor societăţi de expertiză sau audit. Ordonatorii de audit sunt statele, întreprinderile, băncile, terţii sau acţionarii. Auditorii, având pregătire superioară, autoritate şi competenţă, sunt numiţi experţi care, în baza contractelor primite, cercetează situaţiile financiare, formulând opinii responsabile despre corectitudinea înregistrărilor contabile, calitatea controlului intern, respectarea normelor legale şi protecţia contra fraudelor naţionale şi internaţionale.

Practic, auditul este o examinare profesională ce se poate aplica în orice domeniu de activitate, fiind cunoscute: auditul calităţii, auditul managementului, auditul mediului etc.

Utilizatorii informaţiilor financiare trebuie să fie siguri de corectitudinea acestora pentru a lua cele mai bune decizii economice, a vinde sau a cumpăra titluri de valoare, a face investiţii de capital, a depista şi corecta deficienţe în managementul activităţii, a evalua capacitatea întreprinderii de a face plăţi şi restitui credite, a elabora politicile de impozitare sau a elabora date statistice despre venitul naţional.

Fisiere in arhiva (4):

  • Auditul Financiar Contabil
    • Bibliografie.doc
    • bilant-nesemnat.doc
    • LICENTA-forma finala.doc
    • Thumbs.db