Bilanțul și poziția financiară a întreprinderii - abordarea comparativă a diferitelor modele de bilanț

REZUMAT

Lucrarea, „Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii. Abordarea comparativă a diferitelor modele de bilanţ”, este structurată pe patru capitole, în care am prezentat bilanţul conform diferitelor referenţiale contabile şi analiza poziţiei financiare.

Primul capitol evidenţiază prezentarea informaţiei contabile, rolul elementelor cuprinse în situaţiile financiare şi am pus accent pe conţinutul şi importanţa bilanţului contabil.

În capitolul doi am prezentat bilanţul contabil conform diferitelor referenţiale contabile : IAS/ IFRS, OMFP 3055/2009, PCG francez, US GAAP.

Poziţia financiară a întreprinderii se reflectă din bilantul contabil al întreprinderii şi evidenţiază relaţiile cu terţele persoane (investitori , creditori , salariaţi, etc), iar capitolul trei abordează analiza poziţiei financiare a întreprinderii pe baza bilanţului.

Capitolul patru este destinat studiului de caz, unde plecând de la situatiile financiare a patru societăţi comerciale de pe piaţa automobilelor,am făcut o analiză a poziţiei financiare în perioada anilor 2011-2012.

CUVINTE CHEIE :

Bilanţ Echilibru financiar IAS/IFRS Lichiditate

OMFP 3055/2009 PCG francez Poziţie financiară

Situaţii financiare Solvabilitate US GAAP

Capitolul 1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND BILANŢUL CONTABIL

1.1. Noţiuni generale privind bilanţul contabil

Contabilitatea studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale altor evenimente asupra situaţiei economice, financiare şi asupra performanţei unei entităţi în scopul infornării utilizatorilor interni şi externi. Contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informaţii financiare despre o întreprindere.

Fiecare entitate trebuie analizată prin intermediul poziţiei financiare, al performanţei şi al modificării poziţiei financiare a întreprinderii. „Pentru a satisface nevoile de informare privind poziţia, performanţa şi gestionarea economică a oricărei entităţi, se impune ca necesitate, sintetizarea periodică a activităţii entităţii şi supunerea acesteia unei analize de fond prin intermediul situaţiilor financiare. Prin urmare, situaţiile financiare se întocmesc la sfârşitul unei anumite perioade de referinţă .” Situaţiile financiare sunt întocmite cu scopul de fi utile unei game largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Situaţiile financiare prezintă informaţii reale, inteligibile, relevante, credibile şi comparabile despre poziţia financiară,performanţele şi modificarea poziţiei financiare a entităţii,respectând o anumită periodicitate şi anumite reguli de întocmire.

Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite, în primul rând, de bilanţ,cele privind performanţele de contul de profit şi pierdere,iar informaţiile privind modificărilor poziţiei financiare prin intermediul situaţia fluxurilor de trezorerie,situaţiei modificării capitalului propriu.

„Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ,datorii şi capitalul propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar , precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.”

Bilanţul este este instrumentul contabilităţii prin care se prezintă în expresie valorică , activele imobilizate şi circulante existente la un moment dat în întreprindere , sursele lor de finanţare , precum şi rezultatele obţinute ca urmare a investirii, consumării şi reproducţiei capitalului în perioada pentru care se întocmeşte. Reprezintă „o fotografie a situaţiei financiare a întreprinderii la un moment dat .”

Scurt istoric

Termenul de bilanţ este foarte vechi, şi nu se poate afla momentul apariţiei acestui instrument contabil cu exactitate . Ca şi în cazul contabilitătii, nu se cunoaşte precis când şi cine l-a creat. Bilanţul a aparut din nevoia de informare, de a socoti averea deţinută de o întreprindere la un moment dat. Generaraţii de specialişti şi-au adus aportul la obţinerea unui model care să asigure o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a poziţiei financiare.

„Aristotel, în lucrarea „Politica”, vorbeşte de bilanţul preventiv şi cel consumptiv. […] Autorul italian Brambilla vorbeşte de bilanţul cetăţii Trevizia din 1341, iar alţi autori susţin că în anul 1368 s-ar fi încheiat un bilanţ al cetăţii Roma şi mai târziu pentru Milano, ca socoteală finală de activitate.”

Din punct de vedere etimologic, cuvântul bilanţ „vine din limba italiană bilancio şi înseamnă balanţă (cântar), dar origina latină a acestui cuvânt este dată de lanx (lancis) a cărei semnificaţie era de blid (strachină), cât şi de taler al unei balanţe ”.”Bilanx este o balanţă cu două talere .”