Calculul și Înregistrarea Amortizării Activelor Imobilizate la SC Turist Semenic

CAPITOLUL I

ACTIVELE IMOBILIZATE ÎN SOCIETĂŢILE COMERCIALE

1.1 Definiţii

Capitalurile unităţii patrimoniale pot fi plasate în bunuri şi valori destinate să fie folosite pe o perioadă mai lungă de timp, să fie durabile, să nu se consume de la prima utilizare în decursul a mai multe exerciţii, în desfăşurarea activităţii, elemente care sunt definite prin categoria de active imobilizate.

Imobilizările reprezintă bunuri economice şi valori într-un cuvânt elemente patrimoniale, necesare activităţii întreprinderii pentru o perioadă mai lungă de timp ( mai mult de un an ) şi au o caracteristică aparte şi anume că nu se consumă de la prima utilizare sau nu-şi schimbă forma de prezentare pe parcursul mai multor cicluri de producţie sau procese de exploatare, iar valoarea lor se recuperează eşalonat, treptat prin includerea pe cheltuielile mai multor exerciţii în funcţie de durata de utilizare normală.

Activele imobilizate sunt definite în IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare” ca fiind acele active care nu sunt clasificate ca active curente.

Reglementările contabile din România definesc activele imobilizate ca fiind activele unei întreprinderi destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia . Astfel activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale şi care nu se consumă şi nu se înlocuiesc după prima lor utilizare şi, ca atare, nu sunt destinate comercializării.

Denumirea lor este dată de faptul că imobilizează banii întreprinderii pe o perioadă mai lungă de timp.

Imobilizările sunt recunoscute ca active atunci când:

• Este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului;

• Costul activului poate fii măsurat în mod credibil .

Activele imobilizate sunt structurate în 3 categorii şi anume :

• imobilizări necorporale

• imobilizări corporale

• imobilizări financiare

În structura imobilizărilor corporale şi necorporale pot fi incluse şi activele imobilizate în curs, aceste îmbrăcând forma lucrărilor de investiţii care la sfârşitul exerciţiului nu au fost terminate, urmând ca finalizarea lor să aibă loc în exerciţiile viitoare, când vor fi încadrate în categoria imobilizărilor corporale sau a imobilizărilor necorporale, după caz .

Imobilizările necorporale sunt definite de IAS 38 „Active necorporale” ca active neidentificabile monetar, fără suport material şi deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate altora sau pentru nevoi administrative.

Imobilizări necorporale – acestea mai sunt denumite şi imobilizări nemateriale şi au ca principală caracteristică faptul că nu îmbracă o formă fizică, nu se concretizează în bunuri cu o structură fizică, nu au suport material palpabil, fiind definite ca active identificabile nemonetare.

Activul necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică iar costul său poate fi evaluat în mod credibil.

Acestea sunt deţinute pentru utilizarea în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii, pentru a fi închinate altora sau pentru nevoi administrative .

Imobilizările necorporale sunt definite de standardul internaţional IAS 38 „Active necorporale”.

Acestea sunt formate în principal din :

• cheltuieli de constituire sau de extindere;

• cheltuieli de cercetare – dezvoltare;

• concesiuni;

• brevete;

• licenţe;

• mărci de fabrică sau de comerţ;

• alte drepturi similare;

• fond comercial;

• programele informatice;

• alte imobilizări necorporale.

Cheltuielile de constituire sau de extindere sunt reprezentate de cheltuielile ocazionate de fondarea sau înfiinţarea societăţii precum şi pentru dezvoltarea sau modificarea unei unităţi patrimoniale.

Cheltuielile de constituire cuprind :

• Taxele plătite la Registrul Comerţului (R.C.) ;

• Alte cheltuieli de înfiinţare şi înmatriculare a societăţii ;

• Cheltuieli de prospectare a pieţei ;

• Cheltuieli de publicitate iniţială pentru vânzarea de acţiuni .

Valoarea acestor cheltuieli se trece pe cheltuieli de exploatare eşalonat sub formă de amortizare lunară în maxim cinci ani.

Cheltuieli de cercetare – dezvoltare se referă la lucrări şi proiecte de cercetare ştiinţifică, cele efectuate pentru proiectarea şi lansarea în fabricaţie a unui produs sau pentru creşterea activităţii unei întreprinderi.

Şi aceste cheltuieli ca şi cele de constituire se amortizează în maxim cinci ani.

Concesiunile reprezintă terenurile sau clădirile preluate în folosinţă de la instituţiile publice .

Acestea se amortizează pe durata contractului de concesiune .

Brevetele de invenţie sunt acte ce dau dreptul inventatorului să utilizeze invenţia sa în exclusivitate un anumit număr de ani.

Brevetele pot fi achiziţionate de la proprietari de către societăţile comerciale care doresc să le aplice în producţie, sau pot să fie şi aportul asociaţilor sau acţionarilor ca aport la capital, sau pot fi rezultatul unor proiecte de cercetare ştiinţifică.

Licenţele reprezintă autorizarea pe care o acordă o persoana fizică sau o persoană juridică unui terţ de a fabrica un produs sau de a se folosi de o marcă de fabrică ce le aparţin şi sunt protejate prin brevet sau ca marcă autorizată.

Utilizarea de către un terţ a unui brevet sau marcă înregistrată presupune plata unor sume denumite redevenţe.

Mărca de fabrică sau de comerţ reprezintă dreptul de a aplica un desen specific sau un nume de produs .