Capacitatea de Autofinanțare a Întreprinderii

Cuvinte cheie: autofinanţare, analiza situaţiei financiare, valoarea adăugată, S.C. ARTEX S.A., indicatori

Tema lucrării de licenţă este intitulată „Capacitatea de autofinanţare a întreprinderii” fiind structurată pe patru capitole, astfel:

- primul capitol este denumit „Delimitări noţionale”,

- al doilea capitol „Analiza formării valorii adăugate”,

- al treilea capitol „Analiza repartizării valorii adăugate”,

- al patrulea capitol „Corelaţiile capacităţii de autofinanţare cu alţi indicatori şi utilitatea ei”.

În lucrare a fost definită capacitatea de autofinanţare, a fost prezentat procedeul de calcul, autofinanţarea sau finanţarea internă, politică de autofinanţare, structură, avantajele, dezavantajele autofinanţării, precum şi o analiză a situaţiei financiare a întreprinderii.

De asemenea am prezentat în lucrare o analiză a consumului intermediar, a producţiei, a rezultatului brut de exploatare, a rezultatului curent, rezultatului net şi o analiză a capacităţii de autofinanţare. În finalul lucrării am efectuat corelaţii între capacitatea de autofinanţare şi alţi indicatori.

Autonomia financiară a unei întreprinderi se defineşte ca fiind aptitudinea acesteia de a face faţă angajamentelor sale financiare. Finanţarea din resurse proprii presupune ca întreprinderea să obţină în primul rând beneficiile corespunzătoare nevoilor sale, iar în al doilea rând să aibă dreptul de decizie asupra repartizării lor pe destinaţii cu respectarea în acelaşi timp a obligaţiilor către bugetul statului.

Amortizarea şi provizioanele sunt cheltuieli calculate care se exonerează de la plata impozitului pe profit. Profitul net rămâne o sursă gratuită de finanţare. Numai după distribuirea acţiunilor gratuite, autofinanţarea devine generatoare de costuri pentru remunerarea, prin dividende, a capitalului intern convertit în capital social. Deci, autofinanţarea este cea mai eficientă soluţie de acoperire a nevoilor permanente de capitaluri.

Capacitatea de autofinanţare mai poate fi definită şi ca un surplus monetar care se obţine ca rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere incidenţa fiscală. Pentru determinarea capacitaţii de autofinanţare trebuie avute în vedere atât variabile economice cât şi financiare.

Finanţarea pe termen lung a întreprinderii presupune nevoi de fonduri cu caracter permanent sau pe perioade mari de timp, operaţiune care se poate realiza în diferite forme, în funcţie de condiţiile concrete ale întreprinderii. Căile de finanţare pe termen lung sau în strânsă legătură cu căile de învestire, formând cu acestea politica financiară a firmei.

Autofinanţarea este cel mai răspândit principiu de finanţare şi presupune că întreprinderea îşi asigură dezvoltarea cu forţe proprii, folosind drept surse de finanţare o parte a profitului obţinut în exerciţiul expirat, şi fondul de amortizare, acoperind atât nevoile de înlocuire a activităţilor imobilizate cât şi creşterea activului economic. Autofinanţarea are în structura sa amortizările, provizioanele şi beneficiile nedistribuite de firmă, şi trecute de aceasta la rezerve, şi anume: Autofinanţarea = Amortizările + Provizioanele + Beneficiile nedistribuite.

Provizioanele sunt definite ca fiind capitaluri prelevate de întreprindere înainte de determinarea beneficiului cu scopul de a face faţă unor cheltuieli viitoare. Sunt două categorii de provizioane:

- provizioane pentru deprecieri ale elementelor de activ;

- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.

Rezervele sunt beneficii nedistribuite, constituind partea cea mai puţin discutată a autofinanţării. Ele reprezintă fonduri acumulate de întreprindere plecând de la beneficiile realizate. Există mai multe categorii de rezerve, şi anume:

- rezerve legale: acestea sunt reglementate prin legi specifice.

- rezerve statuare care sunt constituite pe baza prevederilor statutului societăţii, în concordanţă cu permisibilitatea legilor în materie.

Dividendul reprezintă remuneraţia cuvenită unei acţiuni în decurs de un an şi este singura formă de împărţire a profitului realizat de societăţile comerciale pe acţiuni.

Am efectuat o analiza situaţiei financiare a unei întreprinderii, respectiv societatea comercială ,, Artex '' S.A. cu sediul în Oradea, nr.18, telefon 357911 s-a constituit în anul 1991 ca societate pe acţiuni. Este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J/15427/1991 şi are codul fiscal R142359.

Capitalul social al societăţii, reprezentând suma valorilor nominale a acţiunilor aduse în virtutea unui contract de acţionari este în sumă de 200 milioane împărţit cu 20.000 acţiuni cu o valoare nominală de 1000 aceste acţiuni sunt deţinute în cote de cei 68 acţionari ai firmei.

La începutul desfăşurării activităţii sale, societatea era specializată în producerea şi comercializarea produselor de artizanat din lemn, pirogravuri, fluiere, marochinărie din piele cu intarsie. Din 1993 societatea “Artex” S.A. s-a extins, construindu-şi o secţie de croit costume din piele pentru femei (jachetă şi fustă sau jachetă şi pantalon, lung sau scurt) sau jachete din piele pentru dame.

Ca şi element al strategiei de obţinere a producţiei remarcăm credit - bail, prin care firma închiriază un utilaj performant specific confecţiilor din piele pe o perioadă de 10 ani, în vederea obţinerii unor produse superioare calitativ, ea asigurându-şi astfel posibilităţi de menţinere pe pieţele ocupate deja, dar mai ales de penetrare pe alte pieţe.

Aprovizionarea cu materii prime şi materiale se face atât de pe piaţa internă (piele şi ţesături), cât şi de pe cea externă, cumpărând pe valută coloranţi şi mordanţi de calitate superioară din Italia pentru a-şi îndeplini obligaţiile contractuale ca subtratant.

Personalul societăţii este format atât din persoane muncitor calificat, în totalitate 20 persoane, cât şi personalul administrativ şi de conducere cu pregătire superioară, 5 persoane Acest personal este stabilit, nu ridică probleme particulare, rămânând constant de la o perioadă la alta.

Analiza situaţiei financiare a întreprinderii are ca obiect studierea modului de realizare a autofinanţării, în condiţiile autonomiei decizionale, asigurarea integrităţii patrimoniului acesteia, a unui raport optim între mijloacele economice ale acesteia.

La modelul societăţii Artex S.A. se menţine echilibrul bilanţier între activ şi pasiv. Activul bilanţului este prezentat de activul imobilizat, circulant, conturile de regularizare şi primele de rambursare a obligaţiunilor. Ponderea cea mai mare(60%) îi revine activului circulant şi în cadrul acestuia stocurilor. Analiza dinamică arată o creştere a stocurilor la nivelul societăţii şi o reducere a activului imobilizat; aceasta din urmă determinată fiind de creşterea amortizării faţă de perioada precedentă.

Societatea Artex S.A. Oradea procedează la repartizarea a 40% din profitul net acţionarilor şi la constituirea unui fond de dezvoltare. Pasivul după repartizarea profitului se diferenţiază faţă de pasivul înainte de repartizare prin mărimea capitalului propriu şi al datoriilor.

Indicatorii mai importanţi care măsoară eficacitatea întreprinderii pe valoarea adăugată sunt: rata variaţiei valorii adăugate si randamentul echipamentului, ca raport între VA şi imobilizările.

Cifra de afaceri devine producţia vândută + venituri din vânzări de mărfuri şi aceasta este obţinută nu numai ca urmare a desfacerii produselor pe piaţa internă ci şi ca urmare a închiderii unor contracte de vânzare cu partenerii externi. Astfel că aproximativ 60% din CA se obţine ca urmare a vânzării de produse pe piaţa externă.