Cuprins
- CAPITOLUL I Scurt istoric al cardurilor
- 1.1. Apariţia şi evoluţia cardurilor
- 1.2. Expansiunea şi diversificarea cardurilor pe plan mondial
- 1.3. Sistemul Eurocec
- CAPITOLUL II Cardurile
- 2.1. Definirea cărţilor de credit
- 2.1.1. Caracteristicile cărţilor de credit
- 2.1.2. Falsificarea cardurilor
- 2.2. Clasificarea cardurilor
- 2.2.1. Tipuri de carduri
- 2.3. Obţinerea cărţilor de credit
- 2.4. Utilizarea cărţilor de credit
- 2.4.1. Instrumente de securizare şi plată în numerar a cardurilor
- 2.4.2. Autorizarea plăţii
- CAPITOLUL III Modalităţi de utilizare a cardurilor
- 3.1. Creditul prin carduri
- 3.2.Comerţul prin internet
- 3.3.Plata cardurilor între extensie şi saturaţie
- CAPITOLUL IV Cardurile în România
- 4.1.Implementarea cardurilor
- 4.2.Piaţa românească de carduri
- 4.3. Cardurile încotro
- STUDIU DE CAZ
Extras din licență
SCURT ISTORIC AL CARDURILOR
1.1. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CĂRŢILOR DE CREDIT
Realizările în domeniul tehnologiei informaţiei au determinat diversificarea serviciilor bancare de plăţi şi a produs importante mutaţii în circulaţia banilor În acest context , transferul electronic al fondurilor şi apariţia “ monedei ” electronice pe baza cărţilor de plată , au constituit elemente care au revoluţionat sistemele de plăţi tradiţionale
Cardurile sub forma cărţilor de credit au apărut pentru prima dată în S.U.A. , intenţia fiind aceea de a oferi clienţilor un instrument de plată la nivel naţional care să permită depăşirea restricţiilor în acest domeniu , impuse de legea Bancară Federală a S.U.A.
De atunci , cardurile în diferite variante au început să fie utilizate tot mai mult în ţările cu economie dezvoltată , devenind în scurt timp unul din cele mai răspândite şi utilizate servicii bancare Cardurile au apărut în 1941 când WESTERN UNION BANK a emis primele “ Consumer charge Cards ” pentru clienţii săi preferaţi , ele oferind o serie de servicii speciale
În 1951 FRANKLIN NATIONAL BANK , din LONG ISLAND ( S.U.A. ) a emis un card acceptat de comercianţii locali BANK of AMERICA având ca piaţă potenţială întregul stat California şi BANK AMERICARD emis pentru prima dată în 1958 , a avut un succes imediat acesta oferind un avantaj nou CREDIT-UL
În 1965 BANK of AMERICA va încheia contracte de licenţă cu bănci din afara statului California care puteau astfel emite BANK AMERICARD
În 1970 BANK of AMERICA a renunţat la BANK AMERICARD În 1974 s-a fondat IBANCO , o comparaţie multinaţională care să administreze programul internaţional BANK AMERICARD
În anul 1977 BANK AMERICARD a devenit VISA CARD păstrând cele trei benzi distinctive : - albastru - alb - auriu
NBI devine VISA USA şi IBANCO devine VISA INTERNATIONAL În anii ” 80 au fost introduse pe piaţă debit cardurile În prezent , cardurile constituie una din cele mai răspândite metode de plată şi de obţinere de credite
Notă :
1.2. EXPANSIUNEA ŞI DIVERSIFICAREA CARDURILOR PE PLAN MONDIAL
Originea americană a marilor reţele de cărţi de plată a modelat organizarea şi chiar funcţionarea acestora , influenţând răspândirea cardurilor în întreaga lume Astfel , cărţile internaţionale de plată ( VISA , MasterCard , American Express , Diners Club ) sunt afiliate , sau chiar aparţin unor reţele de origine americană
În anul 1988 ,cărţile VISA şi MasterCard erau acceptate de aproape 7.000.000 de instituţii în mai mult de 160 de ţări , Diners Club este prezentă în 163 de ţări şi mai mult de un milion de instituţii acceptă această carte deţinută de peste
5.500.000 de purtători , iar cardurile American Express sunt acceptate de mai mult de 2.200.000 instituţii din întreaga lume , la data de 31.12.1987 , numărându-se 26.600.000 de purtători de cărţi American Express
O expansiune aproape explozivă a avut dezvoltarea cărţilor bancare în Franţa Astfel , în anul 1971 , aproape 130 de bănci franceze au creat grupul “ Cartea Albastră “ , destinat favorizării şi dezvoltării cărţii cu acelaşi nume Câţiva ani mai târziu , în anul 1977 , grupul respectiv a aderat la reţeaua internaţională VISA
În anul 1977 , administraţia P.T.T. a creat şi ea prima sa carte de retrragere a numerarului , apoi , a aderat la grupul “ Cartea Albastră “ , întărind poziţia reţelei “Albastru “ În anul 1978 , Creditul Agricol a cumpărat societatea Eurocard France şi a vândut în anul 1983 jumătate din capitalul său societăţii Creditul Mutual ,favorizând dezvoltarea celui de-al doilea sistem de plată internaţional Eurocard / MasterCard , şi crearea în Franţa a reţelei “ Verzilor ”
Pentru a pune capăt acestei multiplicări a marilor familii de cărţi de plată
( în principal “ Albaştrii ” şi “ Verzii ” ) care prejudicia la urma urmelor utilizatorii ce nu puteau să se folosească de cartea lor decât într-un număr limitat de automate bancare iar comercianţii trebuiau să dispună de mai multe tipuri de astfel de echipamente , în 1984 , în Franţa , a fost inventată “ interbancaritatea ”.
Acest concept s-a concretizat într-o nouă entitate juridică , grupul “ Cărţilor Bancare ” , format din băncile emiţătoare ale “ Cărţii Albastre ” şi din gruparea Eurocard France Primul dintre obiectivele propuse de acest nou grup a fost crearea unui produs care să aibă caracteristicile unui mod de plată adecvat , adică acceptabilitatea şi universalitatea Era vorba de o extindere a unei idei apărute încă de la începuturile cardului şi anume de a concepe un card interbancar unic , venindu-se astfel şi în întâmpinarea comercianţilor , care nu priveau cu ochi buni perspectiva unei multitudini de carduri incompatibile
Un mijloc de plată neutru ar fi asigurat deci , libera alegere a comerciantului şi ar fi evitat din partea acestuia investiţii costisitoare şi inutile
Odată cu apariţia noilor tehnologii ( on-line , off-line , card cu memorie , etc )
, trebuiau luate decizii şi făcute investiţii care erau la îndemâna unei singure bănci , oricât de puternică ar fi fost ea De asemenea , trebuia stabilită o legătură între un mijloc de plată folosit în mod curent în Franţa şi asociaţiile internaţionale emiţătoare de carduri
Sistemul creat în 1984 oferea , din acest punct de vedere , o soluţie originală , asigurând o largă deschidere către sistemele internaţionale de carduri şi păstrând , în acelaşi timp , controlul operaţiunilor interne de către băncile franceze Se puneau astfel bazele unui sistem naţional de plăţi prin intermediul cardurilor ,sistem ce urma să fie gestionat de noul grup
În perioada ce a urmat , s-au realizat progrese remarcabile Astfel , în anul 1985 a fost pusă la dispoziţia clienţilor o reţea densă de automate bancare ,iar în anul 1986 , ofertele băncilor participante s-au îmbunătăţit cu carduri de o factură superioară - Gold pentru Eurocard şi Premier pentru VISA În anul 1988 numărul tranzacţiilor efectuate cu noile carduri ce purtau logo-ul “ CB ” a depăşit pragul de 1 miliard , iar în 1991 , se înregistrau peste 500.000 de comercianţi afiliaţi , cifră ce reprezenta aproape 2 / 3 din numărul total al comercianţilor francezi
În aceeaşi perioadă îşi fac apariţia şi primele cărţi de plată private (mono-comerţ ) Născute din necesitatea de a cunoaşte mai bine comportamentul clientelei şi din dorinţa de a obţine o eficienţă mai mare a vânzărilor prin evitarea costurilor legate de manipularea cecurilor şi a numerarului , aceste carduri se află actual într-o continuă expansiune
Având drept obiectiv de a concura cu băncile , marii emuitenţi ( lanţurile de magazine Auchan ,Carrefour , Fnac , Nouvelles Galeries ) îşi diversifică permanent facilităţile de plată prin carduri oferite clienţilor lor
1.2.1. CĂRŢILE DE PLATĂ PE PLAN MONDIAL
1.2.1.1. CÂTEVA DATE SEMNIFICATIVE
Pentru reţeaua American Express ( cifrele la 31.12.1987 pentru cărţi şi la 31.12.1988 pentru comercianţi şi distribuitorii de bilete ) , erau în lumea întreagă : 26.600.000 de purtători din care : 5.480.000 erau titulari de Gold Card , iar 2.200.000 comercianţi afiliaţi , 1.500 agenţi , 15.000 CD Express Cash
În Franţa , se numărau 500.000 de purtători de cărţi American Express din care 16.000 titulari ai Gold Card , 62.000 comercianţi afliaţi ( la 31.12.1987 ) din care 22.100 hoteluri-restaurante
Conform datelor statistice din surse Eurocec ,în lumea întreagă , existau pentru reţeaua Eurocec ( cifre la 31.12.1989 ) : circa 34.650.000 de purtători de cărţi de plată , 9.700.000 purtători de cărţi de credit
Pentru reţeaua Diners Club ( februarie 1988 ) , existau în întreaga lume : 5.000.000 comercianţi afiliaţi , 220.000 distribuitoare CD , 6.800 automate bancare ATM ( Automatic Teller Machine ) , pentru o cifră de afaceri apropiată de 11 miliarde de franci elveţieni
În Franţa ( februarie 1988 ) , se numărau : 165.000 purtători , 45.000 comercianţi afiliaţi din care 22.000 hoteluri-restaurante
Bibliografie
1. Basno C , N Dardac ” Operaţiunile bancare ” Editura didactică
şi pedagogică R.A. Bucureşti 1996
2. Cechin Crista Dan şi Cechin Persida ” Elemente de tehnică bancară ”
Editura DaciaNova Lugoj 1998
3. Diaconescu Mariana ” Bănci , sisteme de plăţi , riscuri ”
Editura Economică 1999
4. Sergiu Cone , Revista ” Piaţa financiară ” Nr :2 din anul 1997
şi Nr :2 din anul 1998
5. Donath Liliana ,Victoria Şeulean ,V.Cerna ” Operaţiuni ,Instrumente
şi riscuri în sistemul de plăţi ” Editura Mirton Timişoara 1998
6. Jurgen C. Pinzitger , Bruce J. Summers ” Sisteme de transfer a
valorilor mici ” F.M.I. Washington D.C. 1994
7. Lucian C. Ionescu şi colaboratorii ”Băncile şi operaţiunile bancare ”
Editura Economică Bucureşti 1997
8. Volumul ” Sisteme de plăţi în România ” editat de B.N.R. ,
Direcţia generală de plăţi şi urmărire a riscurilor bancare ,
ediţiile 1996, 1997
9. Revista ” Tribuna Economică ” numărul 22 din 31 mai 2000
10. Revista B.C.R anul 9 Nr :1 martie 1999
Preview document
Conținut arhivă zip
- LUCRARE DE DIPLOMA.doc
- Antet.doc