Conformitatea Sistemului Contabil Românesc cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară

INTRODUCERE

Nevoia de armonizare şi uniformizare în contabilitate impune normalizarea sa. Pe această cale se formalizează şi materializează obiectivele, conceptele, metodele, regulile şi procedurile privind producţia şi utilizarea informaţiei contabile.

Efortul de normalizare dar şi produsul acesteia se concretizează în: definirea de concepte, principii şi norme contabile bazate pe o terminologie precisă şi identică pentru toţi producătorii şi utilizatorii de informaţii contabile, aplicarea lor practică în vederea organizării comparabilităţii în timp şi spaţiu a informaţiilor contabile. Aşa cum se observă de mai sus, nucleul normalizării îl reprezintă elaborarea de norme contabile (standarde contabile în contabilitatea anglo – saxonă).

Norma contabilă reprezintă o regulă sau mai multe reguli constituite ca sistem de referinţă pentru producţia de informaţii contabile şi validarea socială a situaţiilor financiare (rapoarte financiare, documente contabile de sinteză sau bilanţ contabil).

Elaborarea normelor contabile reprezintă o decizie socială, fiind după caz produsul individual sau simultan al unei acţiuni politice, reflecţii logice sau al unor rezultate empirice.

Obiectivele normalizării contabile sunt:

• elaborarea unei terminologii unitare şi a principiilor contabile generale;

• definirea informaţiilor prezentate în documentele contabile de sinteză (situaţii financiare);

• stabilirea schemelor şi modelelor de prezentare a informaţiilor în cadrul documentelor de sinteză;

• elaborarea planului de conturi şi a monografiei principalelor operaţii economice şi financiare;

• stabilirea principiilor de ţinere a contabilităţii.

Obiectul normalizării contabile îl poate constitui situaţiile financiare anuale sau planul de conturi.

Dispozitivul de normalizare şi reglementări contabile, deşi nuanţabil sau diferenţiabil de la o ţară la alta, se defineşte prin următoarele componente:

- cadrul contabil sau cadrul conceptual;

- reţeaua de norme sau standarde contabile naţionale;

- sistemul de reglementare normativă contabilă (dreptul contabil);

- planul de conturi şi schema de contabilizare a operaţiilor economice şi financiare;

- ghiduri contabile profesionale;

- dicţionarul de conversie contabilă;

- politica de contabilitate;

- instituţia normalizării contabile.

Dispozitivul de normalizare a contabilităţii agenţilor economici se compune din:

- Legea contabilităţii nr. 82/1991 completată şi modificată;

- Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr.82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993;

- Norme metodologice şi precizări contabile cu statut de reglementări;

- Precizări metodologice cu statut de ghiduri profesionale;

- Cadrul de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaţionale (IASC);

- Reţeaua de standarde sau norme contabile definită de: Standarde de Contabilitate Internaţionale (IAS-urile) aplicabile pentru societăţile cotate la Bursa de Valori, regiile autonome, companiile, societaţile naţionale şi alte întreprinderi ce operează pe piaţa de capital, întrepriderile care satisfac cel puţin două dintre criteriile stabilite de Ministerul Finanţelor Publice (cifra de afaceri, total active şi numărul salariaţiilor ai anului anterior);

- Directivele Contabile Europene;

- Standarde de Contabilitate Naţionale ca dezvoltări efectuate în conformitate cu Directiva contabilă a IV-a a C.E.E., Cadrul general IASC şi în armonie cu IAS-urile;

- Standarde de Contabilitate Naţionale suplimentare pentru ariile ce nu sunt acoperite de IAS-uri;

- Planul de Conturi General;

- Recomandări şi ghiduri practice;

- Legea auditului financiar.

Capitolul I

IMPORTANŢA ŞI ROLUL SITUAŢIILOR FINANCIARE

1.1 Delimitări şi referinţe

Contabilitatea este procesul de înregistrare, clasificare, însumare şi interpretare a evenimentelor financiare şi a tranzacţiilor pentru a oferi managementului şi altor părţi interesate informaţii de care au nevoie în fundamentarea procesului decizional.

Toate firmele se bazează pe contabilitate pentru a-şi măsura progresul. Prin intermediul procesului de contabilitate financiară, contabilitatea acumulează, analizează, măsoară, clasifică, însumează şi raportează evenimentele şi efectele lor asupra firmei.

Multă lume confundă înregistrarea contabilă cu contabilitatea.

Înregistrarea contabilă reprezintă activitatea de înregistrare a tranzacţiilor în sistemul contabil. Este mai degrabă un proces mecanic. Raportările financiare sunt realizate pe baza informaţiilor pe care registratorii şi contabilii le adună şi înregistrează.

Procesul de contabilitate se axează pe tranzacţii. O tranzacţie este orice eveniment financiar care afectează poziţia financiară şi/sau câştigurile firmei.

Mecanismul formal de înregistrarea şi însumare a informaţiei despre activităţiile unei firme în rapoarte se numeşte sistem contabil.

Principalele scopuri ale contabilităţii sunt:

- să ajute managerii în evaluarea situaţiei financiare şi a performanţei operaţionale a firmei astfel încat să ia decizii bune;

- să raporteze informaţii financiare altor persoane din afara firmei cum ar fi: patroni, furnizori, creditori, angajaţi şi guvern.

Contabilitatea a fost denumită: limbajul afacerilor.

Contabilitatea financiară oferă informaţii şi analize pentru persoanele din afara firmei. Ea produce rapoartele financiare care reprezintă modul în care afacerea este prezentată terţilor. Acestea sunt prezentate patronilor, investitorilor, clienţilor, furnizorilor, organelor fiscale şi publicului. Aceşti utilizatori externi sunt interesaţi de profiturile firmei, de capacitatea acesteia de a-şi plăti facturile, ca şi de alte informaţii financiare. Datele contabilităţii financiare sunt înregistrări istorice care acoperă o anumită perioadă de timp.

Contabiliatea managerială este folosită pentru a oferi informaţii şi analize managerilor din cadrul firmei în scopul îmbunătăţirii procesului decizional. Ea poate fi gândită în termeni de contabilitate în timp real. Ea oferă informaţiile necesare pentru a

conduce o afacere şi începe cu înregistrările zilnice. Ea se ocupă cu măsurarea şi raportarea costului de producţie, marketing şi alte funcţii (contabilitatea costurilor), pregătirea bugetelor (planificarea), verificarea încadrării unităţilor în propriile bugete (controlul) şi crearea de strategii pentru a minimaliza impozitele (contabilitatea impozitelor)1.