Constituirea, Utilizare, Regularizarea și Contabilizarea Provizioanelor Specifice de Risc de Credit

INTRODUCERE

Domeniul financiar bancar reprezintă unul din cele mai importante domenii ale activităţii economice. Activitatea de creditare bancară prezintă importanţa atât în tarile dezvoltate, cat şi în ţările aflate în tranziţie la economia de piaţa, cum este cazul României. Slaba dezvoltare a pieţei de capital a determinat utilizarea creditului bancar ca principală sursa de finanţare a economiei româneşti şi de stimulare a creşterii economice.

Sectorul bancar colectează resursele disponibile în economia românească redistribuind fondurile în sectoarele economice productive care înregistrează deficit de resurse punând în legătură pe cei care economisesc cu investitorii.

Activitatea de creditare bancară reprezintă operaţiunea activă a băncilor comerciale de realizare a echilibrului la nivel macroeconomic. Banca urmăreşte în permanenţa modul de derulare a activităţii de creditare, începând cu activitatea de acordare urmată de rambursarea creditelor, verificarea existenţei garanţiei creditului, radierea ipotecilor pană în momentul în care nu mai există raporturi juridice între beneficiarul de credite şi bancă.

Situaţia financiară a agentului economic impune limite în activitatea de creditare bancară care este influenţată de dobândă şi de alţi factori interni şi externi. Activitatea de creditare bancară este supusă unui complex de riscuri. Acest fapt impune o analiza şi o gestiune atentă a tuturor riscurilor care influenţează activitatea unei bănci, respectiv a vulnerabilităţii băncii.

Gestiunea riscurilor activităţii bancare de creditare presupune atât identificarea şi analiza riscurilor şi a factorilor de influentă, cât şi un studiu statistic de măsurare a riscurilor care afectează activitatea bancară de creditare. Studiul statistic oferă o imagine completă şi riguroasă a probabilităţii ca neprevăzutul să se producă, iar activitatea de creditare bancară să devină riscantă.

Analizele moderne interdisciplinare se bazează pe găsirea unor dependenţe funcţionale, neexplicite sau care nu pot fi explicate de principiile comportamentului economic. Ele presupun modelari econometrice convenţionale, tehnici performante de optimizare numerică, de modelare prin metode de inteligenţa artificială sau cuantificări ale comportamentului investiţional specific tranzacţiilor bancare.

Lucrarea este structurată pe capitole, concluzii şi propuneri, bibliografie şi anexe.

În primul capitol al lucrării „Conţinutul activităţii bancare de creditare’’ sunt prezentate obiectul de activitate principal al unei bănci comerciale într-o economie de piaţă şi rolul creditului ca metodă de finanţare a activităţii economice.

În capitolul al doilea „Probleme conceptuale şi metodologice cu privire la riscul activităţii bancare de creditare’’ este prezentat cadrul teoretic şi metodologic al riscului activităţii bancare de creditare. Pe baza literaturii de specialitate s-au desprins accepţiunile conceptului de risc, în general, şi al riscului bancar, în special. Riscul bancar exprimă probabilitatea că beneficiarii de credite să nu-şi onoreze obligaţiile la scadenţa.

În al treilea capitol “Constituirea, utilizarea şi regularizarea provizioanelor specifice de risc bancar” este prezentat modul de determinare, constituire,utilizare şi regularizare a provizioanelor specifice de risc de credit şi reflectarea în contabilitatea societăţilor bancare a creanţelor scoase înafara bilanţului precum şi contabilitatea înregistrării în conturi în afara bilanţului a creditelor acordate în lei şi în valută investite cu formulă executorie.

În al patrulea capitol „Posibilităţi de perfecţionare a contabilităţii provizioanelor prin informatizarea acestora” sunt prezentate delimitările conceptuale privind sistemul informaţional, componentele acestuia, tipurile de fluxuri şi circuite informaţionale şi o aplicaţie informatică privind constituirea, utilizarea şi regularizarea provizioanelor de risc bancar.

Cap.1. Probleme conceptuale şi metodologice privind

riscul activităţii bancare de creditare

1.1. Accepţiuni ale conceptului de risc

1.1.1. Incertitudinea – potenţială sursă de risc

Incertitudinea exprimă o stare de nesiguranţă cu privire la viitor, la rezultatele scontate a se obţine în urma unei acţiuni economice. O acţiune este incertă atunci când există posibilitatea obţinerii mai multor rezultate, fără să se cunoască probabilitatea de apariţie a unuia sau a altuia dintre ele. În realitate incertitudinea nu poate fi eliminată. Orice proces decizional bazat pe analiza datelor statistice raportate la o stare anterioară şi pe încercarea de validare a unei eventuale distribuţii de probabilităţi aplicabile viitorului implică un anumit grad de incertitudine.

Incertitudinea devine o potenţială sursă de risc atunci când curge dintr-o informare incompleta sau din apelarea la surse incompatibile. Insuficienta cunoaştere a condiţiilor de realizare a oricărei acţiuni generează incertitudine, iar luarea unei decizii presupune asumarea riscului. Caracteristica deciziei o reprezintă incertitudinea alegerii din mai multe variante a soluţiei optime datorata fenomenelor complexe nerepetitive.

Părăsirea completă a domeniului incertitudinii nu se poate realiza, iar prin trecerea de la incertitudine la certitudinea subiectivă (incertitudinea restrânsă) nesiguranţa continuă să persiste şi riscul poate apărea, dar în condiţiile unei probabilităţi micşorate .

Strategiile şi tacticile adoptate iau în considerare în procesul decizional anumite tipuri sau forme de incertitudine.