Contabilitatea imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt active care:

- sunt deţinute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producţia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;

- au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.

Imobilizările corporale cuprind terenuri, construcţii, instalaţii tehnice şi maşini, alte instalaţii, utilaje şi mobilier , avansuri şi imobilizări corporale în curs.

Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:

- terenurile, inclusiv investiţiile pentru amenajarea acestora;

- mijloacele fixe.

Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a guvernului. Aceasta valoare va fi actualizată periodic în funcţie de indicele inflaţiei.

- are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt utilizate în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizării:

- investiţiile efectuate la mijloace fixe luate cu chirie:

- capacităţile puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe Acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor:

- investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile cu cărbuni şi alte zăcăminte ce se exploatează la suprafaţă, precum şi cele pentru realizarea lucrărilor miniere subterane de deschidere a zăcămintelor.

- investiţiile efectuate la mijloace fixe în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali.

Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizării : mijloacele fixe aparţinând proprietăţii publice, lacurile, bălţile, iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii, precum şi terenurile, inclusiv cele împădurite.

Nu sunt considerate mijloace fixe :

- motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparaţiilor, de orice fel, care nu modifică parametrii iniţiali ai mijlocului fix;

- sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi durata lor de funcţionare normală ;

- construcţii şi instalaţii provizorii;

- animale care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animalele adulte, animalele de îngrăşat, păsările şi coloniile de albine;

- pădurile;

- investiţiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara perimetrelor de exploatare, precum şi cele pentru foraj executate pentru explorări, prospecţiuni geologice şi geofizice, forajele pentru alimentarea cu apă care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz - capul unor zăcăminte de ţiţei, precum şi sondele de cercetare geologică care au pus în evidenţă acumulări de hidrocarburi, dar care din motive geologotehnice şi economice obiective, nu pot fi exploatate;

- prototipurile, atât timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv seria zero, sau sunt supuse încercărilor în vederea omologării la producător;

- echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială precum şi accesoriile de pat, indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare.

(Legea nr. 15/1994, republicată , M.O. nr. 242/31.05.1999)

Actualmente, conform H.G. nr. 424/2001, M.O. nr. 228/14.05.2001, limita valorică pentru încadrarea unui activ corporal în categoria mijloacelor fixe este de 8000000 lei.

Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.

Contabilitatea sintetică a imobilizărilor corporale se ţine pe categorii, iar contabilitatea analitică se ţine pe fiecare obiect de evidenţă, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcţie distinctă.

1.2. EVALUAREA INIŢIALĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Evaluarea este definită ca fiind operaţiunea de a aprecia, a stabili valoarea, preţul, numărul, a calcula, a socoti.

Evaluarea constă în cuantificarea şi măsurarea în expresie valorică (cuantificarea monetară) a mijloacelor materiale, creanţelor, obligaţiilor, costurilor, veniturilor financiare şi a fiecărei operaţii economice folosind preţurile şi tarifele.

Ca procedeu al metodei contabilităţii, evaluarea este strâns legată de celelalte procedee a căror aplicabilitate condiţionată de exprimarea valorică a operaţiilor economice.

Evaluarea este strâns legată de calculaţie, întrucât pentru reflectarea exactă în conturi a existenţei şi mişcării elementelor patrimoniale în fazele circuitului economice este necesară stabilirea precisă a valorii acestora.

Pentru ca prin evaluare să se dea o imagine fidelă patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor, la efectuarea evaluării se vor respecta următoarele principii:

- principiul stabilirii obiectului evaluării - obiectul evaluării reprezintă conţinutul acesteia, de aceea el trebuie delimitat în timp şi spaţiu de multitudinea şi diversitatea obiectelor, fenomenelor şi proceselor economice ce intră în obiectul contabilităţii. Astfel, la evaluarea mijloacelor fixe se foloseşte metoda analitică de evaluare care presupune evaluarea individuală a fiecărui mijloc fix.

- Principiul valorii reale

- Principiul alegerii formei de evaluare al elementelor patrimoniale

- Principiul prudenţei

- Principiul permanenţei metodelor

În operaţiunea de evaluare intervin:

- subiectul care efectuează evaluarea, respectiv specialistul evaluărilor, care poate avea pregătire economică, juridică, tehnică etc.

- obiectul supus evaluării sau reevaluării, reprezentat de bunuri tangibile sau intangibile

Evaluarea economică a unei întreprinderi vizează stabilirea valorii patrimoniului la un moment dat, o măsurare a avuţiei (bogăţiei) reale, cât ţi a potenţei acesteia de a-şi mări bogăţia în perioada următoare.

Evaluările pot fi clasificate în funcţie de:

a) obiectul supus evaluării:

- evaluări de bunuri cum ar fi active fixe, elemente ale activelor circulante;

- evaluări de elemente intangibile care pot sau nu să fie înregistrate în contabilitate, dar care contribuie la menţinerea şi dezvoltarea activităţii firmei.

- evaluări de active economice

- evaluări de societăţi comerciale, firme, întreprinderi

b) obiectul (scopul) pentru care se face evaluarea:

- evaluarea contabilă se realizează în activitatea curentă de reflectare în contabilitate a existenţei, mişcării şi valorificării potenţialului patrimoniului de a produce profit. Această evaluare se face în conformitate cu reglementările în vigoare, respectiv Legea 22/1991 şi Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii.

- evaluarea economică vizează stabilirea valorii la zi a activului sau întreprinderii în vederea privatizării, vânzării, lichidării, cesionării.