Contabilitatea Imobilizărilor Corporale și Necorporale

Introducere

În corelare cu schimbările fundamentale produse în economia românească, începând cu anul 1990 în ţara noastră s-a declanşat procesul de dezvoltare a sistemului contabil pe baza unor principii şi reguli contabile prevăzute de Directivele Uniunii Europene şi Standardele de Contabilitate Internaţionale, astfel încât situaţiile financiare întocmite de întreprinderi să răspundă cerinţelor unor categorii cât mai largi de utilizatori.

Continuarea dezvoltării sistemului contabil în ţara noastră se realizează în strânsă corelaţie cu tendinţele ce se manifestă pe plan european şi internaţional, urmărindu-se permanent eliminarea elementelor de originalitate în tratamentul contabil al operaţiunilor economice.

Capitalul agenţilor economici poate fi plasat în bunuri şi valori, adică active care prin natura şi modul în care îşi recuperează valoarea, presupun o imobilizare pe un timp mai îndelungat a resurselor, sau în stocuri de natura mijloacelor circulante a căror recuperare se realizează într-un termen mai scurt, iar o altă parte din capital ia forma mijloacelor băneşti sau a trezoreriei.

O întreprindere îşi utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii, capabile să satisfacă dorinţele sau necesităţile clienţilor; datorită faptului că aceste bunuri sau servicii pot satisface aceste dorinţe sau necesităţi, clienţii sunt dispuşi să plătească pentru a le obţine.

Activele unei întreprinderi rezultă din tranzacţii sau evenimente anterioare. În mod normal întreprinderile obţin active prin cumpărarea sau producerea acestora, dar şi alte tranzacţii sau evenimente pot genera active, de exemplu proprietăţile primite de întreprindere de la Guvern ca parte a unui program de încurajare a creşterii economice într-o regiune şi de descoperire a rezervelor.

Tranzacţiile sau evenimentele care sunt aşteptate în viitor nu generează prin ele însele active, de aceea, de exemplu, intenţia de a cumpăra un bun nu satisface prin ea însăşi definiţia unui activ.

În primul capitol al lucrării am încercat să redau o abordare concisă privind conceptele de imobilizări corporale şi necorporale, aspecte teoretice privind recunoaşterea, evaluarea, amortizarea, deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale, precum şi tratamentul lor contabil în conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Reglementările contabile.

Ultimul capitol al lucrării, cuprinde partea practică, care este realizată pe baza situaţiilor financiare ale firmei S.C. Group Nova Construct S.R.L, unde am prezentat întreprinderea şi am realizat o analiză economică financiară a activelor imobilizate, precum şi o monografie a contabilizării imobilizărilor corporale.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND RECUNOAŞTEREA

EVALUAREA ŞI AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ŞI NECORPORALE

1.Imobilizări corporale şi necorporale. Definire şi delimitări

Activele imobilizate din punct de vedere al activităţii economice, reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unei unităţi patrimoniale, care nu se consumă la prima utilizare.

În categoria activelor imobilizate intră:

- imobilizările necorporale

- imobilizările corporale

- imobilizările financiare

- imobilizările în curs

Imobilizările necorporale reprezintă active identificabile,nemonetare, fără suport material şi deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative. În cadrul imobilizărilor necorporale sunt cuprinse:

- cheltuielile de constituire

- cheltuielile de dezvoltare;

- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare,cu excepţia celor create intern de entitate;

- fondul comercial;

- alte imobilizări necorporale ;

- avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie.

Imobilizările corporale sunt active corporale deţinute de întreprindere fie pentru a fi utilizate in producţia de bunuri sau în prestarea de servicii, fie pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative şi pentru care se aşteaptă utilizarea pe o perioadă mai mare de un exerciţiu contabil Imobilizările corporale cuprind:

- terenuri şi construcţii

- instalaţii tehnice şi maşini;

- alte instalaţii, utilaje şi mobilier;

- imobilizări corporale în curs de execuţie.

Imobilizările reprezintă elemente indispensabile pentru realizarea obiectului de activitate al unităţilor patrimoniale, caracterizându-se prin aceea că se folosesc o perioadă îndelungată şi nu se consumă la prima utilizare, iar valoarea pe care o au se recuperează de regulă în mod eşalonat, prin includerea în cheltuieli.