Contabilitatea impozitului pe profit la SC DC New Mode SRL

Capitolul 1. PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE

NEW MODE S.R.L.

Societatea comercială DC NEW MODE a fost înfiinţată în anul 1994, în baza Legii 31/1990 privind înfiinţarea societăţilor comerciale, sub formă de societate cu răspundere limitată, având la început o altă denumire, care a fost schimbată în anul 1996, nume, sub care funcţionează în prezent. Actele constitutive sunt contractul de societate şi statutul. Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociaţii fiind obligaţi numai la plata părţilor sociale.

Obiectul de activitate al societăţii îl constituie fabricarea altor articole din metal, cod CAEN 2875. Societatea are asociat unic, care deţine şi funcţia de administrator al societăţii .

S.C. DC NEW MODE S.R.L. este o întreprindere mică având sediul în localitatea Odoreu, judeţul Satu-Mare. Este înregistrată la registrul Comerţului din judeţul Satu-Mare sub numărul J30/31/11.01.1996, are codul fiscal R 8153670 şi contul bancar 2511-33964 ROL.01/1900 deschis la ROBANK Timişoara.

Din 1996 până în prezent, activitatea societăţii a avut o evoluţie ascendentă. Dacă la începutul activităţii, societatea avea 4 angajaţi şi o cifră de afaceri de aproximativ 15.000 DM, în 2003, socitatea are un număr de 48 de angajaţi permanenţi, o cifră de afaceri de aproape 480.000 de euro şi oferă o gamă mult mai diversificată de produse. Odată cu dezvoltarea afacerii, firma îşi deschide noi puncte de lucru în mai multe localităţi din ţară: Timişoara, Satu-Mare, Oradea, Arad şi Bucureşti . Principalii furnizori ai societăţii sunt:

- FEMNIVES Ungaria

- ALUPROF Olanda

- SELT Olanda

Principalii clienţi sunt:

- SNP PETROM

- SC IMPEX SRL Severin

- SC ALYVAS SRL

Societatea comercială DC New Mode produce şi comercializează :

• Jaluzele exterioare

• Jaluzele orizontale

• Jaluzele verticale

• Uşi pliabile plastic

• Uşi de garaje acţionate electric

• Parasolare

• Gratii pliabile

• Rulouri exterioare

Pentru realizarea producţiei, societatea achiziţionează din import materiile prime în proporţie de 95%, iar produsele obţinute sunt destinate pieţei interne.

În prezenta lucrare voi descrie modul în care societatea ţine contabilitatea impozitului pe profit şi îşi plăteşte această obligaţie faţă de bugetul statului.

Capitolul 2. IMPOZITUL PE PROFIT

CARACTERIZARE GENERALĂ

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariţie este legată de existenţa statului şi a banilor.

Impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerestituibil a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau/şi juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice.

Impozitul are următoarele caracteristici:

Este o prelevare silită, cu caracter obligatoriu, care se efectuează în numele suveranităţii statului;

Impozitul nu presupune şi o prestaţie directă (şi imediată) din partea statului. Prin aceasta, impozitele se deosebesc în mod principal faţă de taxe, în cazul cărora există un raport de contraserviciu direct;

Prelevările cu titlu de impozit sunt nerestituibile, astfel că nici unul dintre contribuabili nu poate pretinde o plată directă din partea statului, pe baza impozitelor suportate.

În funcţie de trăsăturile de fond şi de formă, impozitele sunt directe şi indirecte. Impozitele directe sunt acelea care se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau/şi juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, fiind încasate la anumite termene precizate cu anticipaţie. La impozitele de acest tip, subiectul şi suportatorul impozitului ar trebui să fie, potrivit legii, una şi aceeaşi persoană. Tocmai de aceea se spune că impozitele de acest tip au o incidenţă directă asupra subiectului plătitor.

Impozitul pe profit reprezintă una din sursele principale de venituri la bugetul statului, fiind un impozit direct . În cadrul unui amplu proces al reformei fiscale în România, impozitului pe profit îi revine un loc deosebit atât prin prisma contribuţiei sale în formarea veniturilor bugetului public, cât şi prin influenţa sa asupra activităţilor economico-sociale generatoare de profit şi asupra structurii de ansamblu a economiei naţionale. Tocmai de aceea, instituirea acestui impozit în practica noastră fiscală s-a realizat în faza incipientǎ a perioadei de tranziţie, cu începere de la 1 ianuarie 1991. În acest scop a fost edictată o lege specială vizând reglementarea detaliată a impozitului pe profit (Legea nr. 12 /1991 privind impozitul pe profit, în Monitorul Oficial nr. 25/31 ianuarie 1991), prin care au fost excluse modalităţile anterioare de impunere diferenţiată a beneficiilor.

Calitatea de subiect al acestui impozit a fost atribuită tuturor persoanelor juridice care obţin profit prin activităţile desfăşurate pe teritoriul României. În acest context impozitul pe profit a fost conceput ca o prelevare obligatorie efectuatǎ de statul român din veniturile nete sau mai exact din profiturile impozabile.

Altă reglementare a impozitului pe profit care stabileşte impunerea profitului în perioada 1995-2002 este Ordonanţa Guvernului nr. 70/ 1994 republicată în Monitorul Oficial nr. 40 din 12 martie 1997, care de la apariţia sa şi până în anul 2002 cunoaşte peste 15 modificări şi completări, cele mai multe din acestea deosebit de importante. Datorită frecventelor şi importantelor modificări s-a ajuns ca textul a numeroase articole să fie schimbat în totalitate faţă de cel iniţial şi să nu mai corespundă cu prevederile din Normele Metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 974/1994, date în aplicarea acestei ordonanţe.

Începând cu 1 iulie 2002, o nouă lege reglementează impozitul pe profit în România, şi anume Legea nr. 414 din 26 iunie 2002 privind impozitul pe profit. Deşi la nivel conceptual nu diferǎ faţă de legislaţia anterioară, noua lege privind impozitul pe profit şi instrucţiunile de aplicare, denumite în continuare “Normele de aplicare” (aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 859/2002) conţin totuşi anumite aspecte de noutate care influenţează într-o proporţie mai mică sau mai mare activitatea agenţilor economici.