Contabilitatea și analiza creanțelor și datoriilor comerciale - SC Trans Europa SA Galați

CAPITOLUL I

CONTRACTE COMERCIALE

1.1. Notiuni generale

Etimologic, termenul „contract” provine din latinescul contrahere (a trage împreuna).

Juridic, contractul reprezinta, conform prevederilor articolului 942 Cod civil, acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane prin care se nasc, se modifica sau se sting drepturi si obligatii.

Prin încheierea contractului se întelege realizarea acordului de vointa a partilor contractante asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizeaza prin întâlnirea concordanta a ofertei de a contracta cu acceptarea acesteia. Oferta de a contracta si acceptarea acesteia reprezinta cele doua laturi ale vointei de a contracta, laturi care, prin întâlnirea lor, se reunesc în ceea ce se numeste vointa de a contracta, adica în contract. Pe de alta parte, operatiunea de încheiere a contractului nu poate fi despartita de acele aspecte care tin de validitatea contractului încheiat, deoarece orice contract trebuie sa se încheie în ideea validitatii sale, adica pentru a produce efecte juridice. Validitatea contractului presupune mai mult decât o simpla analiza a mecanismului de formare a acordului de vointe, ea presupune examinarea de-sine-statatoare a ceea ce art. 948 C.civ. numeste conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii, adica:

– capacitatea de a contracta;

– consimtamântul valabil al partii ce se obliga;

– un obiect determinat;

– o cauza licita.

Acordul de vointa al partilor asupra clauzelor contractuale se formeaza prin întâlnirea ofertei cu acceptarea ei, deci pe baza unei negocieri. Încheierea contractului începe cu propunerea de a contracta, numita oferta sau policitatiune.

Conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca oferta:

- trebuie sa fie ferma: ofertantul nu are posibilitatea de a o modifica sau retracta;

- trebuie sa fie precisa si completa: sa cuprinda toate elementele necesare contractului;

- trebuie sa fie neechivoca: sa exprime intentia ofertantului de a contracta (de exemplu: o

marfa expusa în vitrina fara pret poate conduce la concluzia ca este un model, nu un

obiect de vânzare);

- trebuie sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta si cu intentia de a

angaja din punct de vedere juridic.

Acceptarea ofertei este tot un act unilateral de vointa, la fel ca si oferta, care provine însa de la destinatarul ofertei.

Ca si oferta, acceptarea trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:

- sa fie clara (sa exprime clar vointa de a încheia contractul), pura si simpla;

- sa fie libera (neviciata);

- sa fie expresa (scrisa sau verbala) sau tacita.

1.2. Contractul de vânzare-cumparare

Vânzarea comerciala, întocmai ca si cea civila, „este contractul prin care vânzatorul se obliga sa stramute proprietatea unui lucru si cumparatorul sa plateasca pretul” .

Contractul de vânzare-cumparare este întâlnit si în cadrul activitatilor comerciale care se realizeaza prin intermediere reprezentând actul juridic cel mai des utilizat în cadrul contractelor de mandat, de comision, de consignatie. Datorita acestei importante pentru activitatea comerciala, contractul de vânzare-cumparare comerciala face obiectul unei reglementari în detaliu. Cu toate acestea, reglementarea vânzarii-cumpararii comerciale este realizata doar in parte de Codul comercial, care, în Titlu VI, face vorbire ''Despre vânzare", statuând în art. 60-73 asupra unor aspecte specifice vânzarii-cumpararii comerciale: pretul vânzarii, transferul dreptului de proprietate si al riscurilor, consecintele nerespectarii obligatiilor. Regulile generale care guverneaza acest contract comercial sunt, însa, cele care se aplica vânzarii-cumpararii civile, fiind cuprinse în Codul civil, în art. 1294-1404 .