Contabilitatea și Controlul Imobilizărilor

CAPITOLUL І

ACTIVE IMOBILIZATE – CARACTERIZARE GENERALĂ

1.1. PROBLEME DE BAZĂ PRIVIND ORGANIZAREA SISTEMULUI

CONTABILITĂŢII

Pe plan mondial, contabilitatea - ca ştiinţă şi practică - a evoluat continuu, perfecţionându-şi baza sa teoretică şi maniera de realizare practică a obiectului de studiu

În demersul de perfecţionare, caracterul evolutiv al contabilităţii se concretizează în conceptualizarea acesteia pe baza unui sistem coerent de norme şi principii fundamentale, care să asigure rezolvarea cât mai completă şi eficientă a problemelor de gestiune şi conducere a întreprinderilor.

Prima definiţie dată contabilităţii aparţine italianului Luca Paciolo şi este formulată în lucrarea sa “Summa de aritmetica, geometrica, proporţioni, et proporţionaliti “ apărută la Veneţia în 1494.În concepţia sa CONTABILITATEA reprezintă un ansamblu de principii şi reguli privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia în ordinea în care au avut loc.

Partida dublă este definită prin prisma ecuaţiei de schimb dintre avere şi capital, ca un raport între primire şi dare, respectiv între debitor, cel care primeşte valoarea şi creditor, cel care o avansează Această judecată , după unii autori se ridică la rangul de teorie a contabilităţii ca disciplină ştiinţifică.

Cu privire la evoluţia contabilităţii de-a lungul timpului, s-au conturat mai multe concepţii, două fiind mai semnificative.

1. Prima, care tratează contabilitatea ca teorie ştiinţifică

2. A doua, ca tehnică de culegere, prelucrare, stocare, transmitere şi analiză a informaţiilor.

În acest sens, autorul francez Charles Penglaou, sublinia: „Dezbaterea celor două teze : contabilitatea este o ştiinţă, adică principii de explicaţie, sau contabilitatea este tehnică, adică ansamblul mijloacelor şi procedeelor aplicate în vederea unui scop, a umplut secolele ce ne separă de Luca Paciolo.”

Sunt şi autori care invită la o distincţie netă între principiile fundamentale şi principiile speciale. Cele fundamentale corespund regulilor generale, iar cele specifice sunt de detaliu şi se adresează metodelor urmărite şi aplicate.

Preocupări privind contabilitatea ca ştiinţă sau tehnică au avut şi specialiştii românii, ca de exemplu: Sp. Iacobescu, Al. Sorescu, C. G. Demetrescu, I. N. Evian, I. Voinea.

Astăzi autorii români arată faptul că Ştiinţa contabilităţii reprezintă un sistem coerent de obiective şi principii fundamentale, legate între ele, susceptibile să conducă la definirea de norme solide privind construirea şi comunicarea informaţiilor privitoare la situaţia netă şi financiară a patrimoniului, precum şi la rezultatele obţinute.

Sistemul de contabilitate actual este inspirat de Planul contabil general francez, se înscrie în DIRECTIVELE IV şi VII ale U.E. şi se articulează la standardele internaţionale în special la NORMELE CONTABILITĂŢII INTERNAŢIONALE. La aceasta se adaugă Sistemul contabil al întreprinderii propus pentru ţările EUROPEI DE EST.

Caracteristica informaţiilor furnizate de contabilitate în condiţiile economiei de piaţă o constituie gradul de transparenţă. Astfel, o parte a informaţiilor se referă la situaţia patrimoniului întreprinderii, la rezultatele obţinute şi la situaţia financiară, care sunt total transparente, în sensul că au un caracter normat, obţinându-se după reguli precise elaborate de Ministerul Finanţelor Publice şi sunt publicate în vederea informării corecte a tuturor persoanelor interesate. Aceste informaţii fac obiectul CONTABILITĂŢII FINANCIARE a întreprinderii.

O altă parte a informaţiilor sunt mai puţin transparente, ele ţin de strategie şi se referă la calculaţia costurilor, structura bugetelor de venituri şi cheltuieli şi a rezultatelor execuţiei bugetelor, la cunoaşterea performanţelor lor interne, la nivelul sectoarelor de activitate. Aceste informaţii fac obiectul CONTABILITĂŢII INTERNE, de gestiune a întreprinderii.

Conform legii contabilităţii nr. 82/1991 republicată contabilitatea financiară se organizează şi se conduce de unităţile patrimoniale identificate cu: regiile autonome, societăţile comerciale, alte persoane juridice menţionate la art. 1 din Regulamentul de aplicare a legii.

De asemenea, organizează şi conduc contabilitatea şi persoanele fizice cu activitate comercială care sunt înmatriculate la Oficiul Registrului Comerţului potrivit legii.