Contabilitatea și Fiscalitatea Impozitelor Directe la SC Con Invest SRL

INTRODUCERE

Tema lucrării mele de licență se intitulează Contabilitatea și fiscalitatea impozitelor directe și este structurată pe trei capitole.Am ales această temă deoarece am vrut să-mi însușesc mai multe cunoștințe în domeniul contabilității, in special cu privire la impozitele și taxele directe.

În primul capitol, intitulat Caracterizarea generală a impozitelor directe, am încercat să mă familiarizez cu noțiunea de „impozit direct”, cu rolurile acestuia pe care le îndeplinește în economie, precum și cu teoriile privind impozitele directe.Am prezentat în acest capitol și noțiuni despre presiunea fiscală, influența sa asupra comportamentului fiscal și formele de exprimare a acesteia.

În al doilea capitol, intitulat Modalitățile de așezare a impozitelor directe la nivelul entităților economice din România, am prezentat aspectele teoretice care tratează reglementările legale în vigoare care stau la baza impozitelor și taxelor directe într-o intreprindere.

În cel de-al treilea capitol am făcut o prezentare generală a societății comerciale “Con Invest”, și a particularităților acesteia privind ansamblul obligațiilor fiscale datorate de aceasta.De altfel am prezentat și modul de calcul al principalelor impozite directe în cadrul unei societăți comerciale.În final am făcut o prezentare selectivă a bibliografiei ultilizată în cadrul acestei lucrări și am făcut unele propuneri și concluzii referitoare la domeniul de contabilitate și fiscalitate.

CAPITOLUL I

CARACTERIZAREA GENERALĂ A IMPOZITELOR DIRECTE

1.1Principalele trăsături și forme de manifestare a impozitelor directe.

În evoluția lor, impozitele directe au ținut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activități, fie pe venit sau pe avere. Impozitele directe, fiind individualizate, reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat și în orânduirile precapitaliste, însă, o extindere și o diversificare mai mare au cunoscut abia în capitalism.Prin urmare, impozitele directe fiind nominative, având un cuantum și termen de plată bine stabilit, acestea fiind aduse din timp la cunoștința plătitorilor, sunt mai echitabile, deci mai preferate decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii diferitelor mărfuri și servicii nu știu sigur când și mai ales cât vor plăti statului, sub forma taxelor de consumație și a altor impozite indirecte.Impozitele directe pot avea două forme: impozite reale și impozite personale.

Impozitele directe reale se caracterizează prin aceea că aici obiectul impunerii se definește în mod cantitativ. Din categoria acestor impozite fac parte impozitele pe cladiri, pe pamant etc. Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori și de aceea, de multe ori, sarcina suportată de plătitor nu este echitabilă, neținandu-se seama de capacitatea plătitorului de a realiza venit și de a plăti impozite. Din aceste motive s-a trecut treptat tot mai mult la impozitele personale.

Impozitele directe personale se definesc prin aceea că, la așezarea lor se ține seama și de situația personală a plătitorului (contează nu doar veniturile și averea ci și obligațiile personale etc). Cel mai bun exemplu de impozit personal este impozitul pe venitul global. Impozitele directe îmbracă în principal două forme: impozitele pe venit și impozitele pe avere.

Impozitele pe venit au putut fi introduse atunci când s-a inregistrat o suficientă diferențiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de creșterea numărului muncitorilor și funcționarilor care realizau venituri sub forma salariilor, a comercianților și bancherilor care realizau venituri sub forma profitului și a proprietarilor funciari care obțineau venituri sub forma rentei.În calitate de subiecte ale impozitului pe venit apar, așadar, persoanele fizice și cele juridice care realizează venituri din diferite surse.