Contabilitatea și gestiunea rezultatului întreprinderii - recunoașterea veniturilor și a cheltuielilor

Integrarea României în spaţiul economic european condiţionează necesitatea armonizării contabilităţii cu Directivele Europene şi Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Aceasta se referă, în special, la contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor care, după metodologia şi mecanismul de realizare, este unul dintre cele mai importante şi dificile sectoare de evidenţă a oricărei întreprinderi. În cadrul sectorului de evidenţă nominalizat se formează un şir de indicatori financiari (cifra de afaceri, costul vînzărilor, profitul brut, veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare din diferite tipuri de activităţi şi evenimente) care servesc drept bază pentru determinarea obligaţiilor fiscale, elaborarea bugetelor întreprinderii, luarea deciziilor manageriale şi economice. În exactitatea şi oportunitatea calculului indicatorilor enumeraţi sunt cointeresate toate categoriile de utilizatori ai rapoartelor financiare.

Informaţiile privind veniturile şi cheltuielile sunt furnizate de către contabilitate, care este influenţată de doi factori principali:

- identificarea elementelor care corespund definiţiilor de venituri şi cheltuieli şi care pot fi incluse în componenţa acestora;

- clasificarea veniturilor şi cheltuielilor după diferite criterii în scopul obţinerii informaţiilor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare şi luarea deciziilor manageriale şi economice.

Veniturile şi cheltuielile constituie elemente contabile legate direct de determinarea rezultatului activităţii economico-financiare (profitului/pierderii) a întreprinderii.

Informaţiile contabile despre venituri şi cheltuieli au o deosebită valoare şi la nivel macroeconomic. Ele contribuie la soluţionarea celor mai diverse probleme cum ar fi: crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru atragerea investiţiilor străine; estimarea performanţelor întreprinderilor în onorarea obligaţiilor faţă de stat şi partenerii de afaceri; dezvoltarea sectorului public prin majorarea veniturilor bugetare datorită colectării impozitelor, taxelor şi altor plăţi calculate în baza datelor contabile; monitorizarea şi exercitarea controlului asupra întreprinderilor cu proprietate de stat; combaterea tranzacţiilor ilegale; asigurarea la nivel internaţional a comparabilităţii indicatorilor macroeconomici etc.

Capitolul 1 „Stadiul cunoaşterii în domeniu. Sinteză din literatura de specialitate” prezintă o sinteză a abordărilor naţionale privind noţiunile de venituri şi cheltuieli şi a criteriilor de clasificare a acestora. În mod deosebit sunt investigate problemele teoretice aferente recunoaşterii şi evaluării elementelor de venituri şi cheltuieli ale întreprinderii, aspectele metodologice generale ale contabilităţii acestora precum şi generalizarea informaţiilor privind veniturile şi cheltuielile în rapoartele financiare.

Capitolul 2 „Dezvoltări şi aprofundări privind contabilitatea rezultatului pe baza adoptării IFRS” prezintă o sinteză a abordărilor internaţionale privind noţiunile de venituri şi cheltuieli. În mod deosebit sunt investigate problemele teoretice aferente recunoaşterii şi evaluării veniturilor din activităţi curente precum şi problemele teoretice aferente recunoaşterii şi evaluării veniturilor şi cheltuielilor aferente contractelor de construcţii.

În cadrul anexelor sunt prezentate câteva exemple practice cu privire la recunoaşterea şi evaluarea veniturilor din activităţi curente precum şi a veniturilor şi cheltuielilor aferente contractelor de construcţii. Exemplele se referă doar la numite aspecte ale unei tranzacţii, neluând în considerare toţi factorii relevanţi care pot influenţa recunoaşterea veniturilor din activităţi curente precum şi recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor aferente contractelor de construcţii.

CAPITOLUL I . STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

1.1. ARIA DE DEFINIŢIE ŞI APLICABILITATE.

DEFINIŢII ŞI CONCEPTE CHEIE

Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

Principalele elemente care formează veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestările de servicii şi din avantajele pe care unitatea patrimonială a consimţit să le primească, executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor, venituri extraordinare.

În categoria veniturilor se includ atât sumele / valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.

Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora. Veniturile din activităţile curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevenţe şi chirii.

Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. Prin urmare, ele nu sunt privite ca structuri separate.

Câştigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma cedării activelor imobilizate. Definiţia veniturilor include, totodată, şi câştigurile nerealizate, de exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament şi cele rezultate din creşterea valorii contabile a activelor imobilizate. Prezentarea câştigurilor în contul de profit şi pierdere se realizează de obicei distinct, deoarece cunoaşterea existenţei acestora este importantă pentru procesul decizional. Câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente.