Contabilitatea și Gestiunea Stocurilor - SC Sagem SRL

Introducere

Lucrarea de faţă este elaborată având la bază prevederile Legii Contabilităţii, a Regulamentului pentru aplicarea Legii Contabilităţii, precum şi a legislaţiei în vigoare atât pe plan naţional cât şi internaţional, cu referire la Standardele Internaţionale de Contabilitate. La bază stă o intensa documentare atât la nivel teoretic, cât mai ales practic, la societatea comercială cu activitate preponderent de producţie.

Prin tema abordată am vrut să evidenţiez importanţa gestionării eficiente a stocurilor si contribuţia acestora la realizarea cifrei de afaceri a unităţii şi la valorificarea capitalului.

Problema stocurilor, atât ca activitate, cât şi ca fenomen economic reprezintă tema de permanenţe reflectări, analize şi răspunsuri la multe din întrebările cărora, fie literatura de specialitate, fie practica direct productivă, le-au dat de fiecare dată soluţii mai mult sau mai puţin eficiente, cert însă este faptul că mai toţi agenţii economici încă se mai confruntă cu aspecte de genul: mărfuri în stoc fară mişcare, cu mişcare lentă sau alte stări de manifestare care nu pot genera efecte de prejudiciere a firmei de importanţe valori materiale şi financiare.

Studiul efectuat urmăreşte îmbinarea cunoştinţelor practice cu cele teoretice, ţinând cont de ultimele norme legislative în domeniu, astfel încât să permită o inţelegere pragmatică a contabilităţii stocurilor. În acest sens, demersul metodologic utilizat urmăreşte, prin rănduirea capitolelor într-o structură internă logică ce conferă soliditate lucrării, facilitarea lecturii şi înţelegerii lucrării de faţă prin intermediul exemplificarilor utilizate pe tot parcursul acesteia.

Lucrarea este structurată in 4 capitole: în primul capitol am abordat caracteristicile generale ale stocurilor, structura si clasificarea lor, precum şi factorii organizării contabilităţii stocurilor. Al doilea capitol prezintă metodele de evaluare a stocurilor,aspectele fiscale, precum şi organizarea contabilităţii analitice şi sintetice a stocurilor. În capitolul urmator, am aplicat aspectele teoretice la studiul de caz, exemplificând prin diverse operatii ieşiri, intrări, reduceri comerciale stocurile.

La finalul studiului, în capitolul patru, am formulat concluziile cu privire la studiul de caz, precum şi cicuitul documentelor.

CAPITOLUL 1.

DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE

1.1. Definirea şi caraterizarea generală a stocurilor

Înainte de a trece la definirea stocurilor trebuie să avem în vedere faptul că stocurile fac parte din categoria activelor circulante. Deci se cuvine ca mai înainte să stăpânim noţiunea de active circulante pentru a putea evoca şi înţelege pe deplin definiţia stocurilor.

Aşadar activele circulante sunt reprezentate de activele achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului, de creanţele aferente ciclului de exploatare si de numerarul sau echivalentele de numerar a căror utilizare nu este restricţionată. Prin echivalente de numerar se înţelege investiţii financiare pe termen scurt, uşor convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

În categoria activelor circulante se cuprind:

- stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;

- creanţe;

- investiţii pe termen scurt;

- casa şi conturi la bănci;

Activele circulante se înregistreză în contabilitate la costul de achiziţie sau costul de

producţie, dupa caz. Pentru deprecierea activelor circulante, la sfârşitul exerciţiului financiar, se constituie ajustări pe seama cheltuielilor. În situaţia în care ajustarea constituită pentru un activ circulant devine total sau parţial făra obiect, întrucât motivele care au dus la constituirea acestuia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.

Cea mai integrată şi bine adaptată definiţie a stocurilor în contabilitatea contemporană este definiţia dată de Standardele Internaţionale de Contabilitate şi anume norma contabilă IAS 2 Contabilitatea stocurilor (engleză: inventories), revizuită în 1993. Conform acestei norme “stocurile sunt active: deţinute de întreprindere pentru a fi vîndute pe parcursul desfaşurării normale a activităţii; în curs de producţie sau recepţionate ca produse finite pentru a fi vândute în perioadele urmatoare; deţinute sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii”.

În concluzie această calificare nu depinde de natura elementului considerat, ci de destinaţia sa care este puternic influenţată de activitatea întreprinderii ce deţine bunurile. De exemplu terenurile şi construcţiile constituie imobilizările în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri materiale. De asemenea stocurile pot să aibe o natură necorporala (imaterială). Astfel, în întreprinderile prestatoare de servicii, lucrările realizate şi nefacturate, la închiderea exerciţiului, constituie stocuri.

Pentru ca un stoc să fie înscris în activul bilanţului acesta trebuie să raspundă definiţiei oricărui activ, adică să fie resurse controlate de întreprindere, provenind din evenimente trecute şi de la care se aşteaptă obţinerea de avantaje viitoare sub forma fluxurilor de lichidităţi. Un stoc este controlat de întreprindere dacă acesta poate fi influenţat prin deciziile managerilor, adică poate fi consumat, vândut, folosit la plata unei datorii, folosit drept garanţie la obţinerea unui împrumut bancar etc.

O caracteristică specifică stocurilor spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere este aceea că stocurile şi producţia în curs de execuţie se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi de acelaşi fel, deci ele intră şi ies în şi din patrimoniu în mod continuu, în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare de un an .