Contabilitatea societății comerciale

INTRODUCERE

Managementul financiar contabil este definit ca o functiune a carui scop consta in asigurarea permanenta a intreprinderii cu fonduri necesare, inregistrarea si evidenta calitativ-valorica a resurselor materiale si financiare si controlul cu privire la rentabilitatea operatiunilor cu aceste fonduri.

Pentru realizarea unui management financiar-contabil eficient intr-o economie de piata este necesar :

- asigurarea unei autonomii financiare a intreprinderii care presupune realizarea pe criterii economice reale a procesului de procurare a fondurilor ;

- asezarea pe noi baze a relatiilor intreprinderii cu piata financiara interna si internationala.

Extinderea este unul din cele mai importante obiective ale unei firme.

Implicatiile financiare ale cresterii sunt prezentate de o continua nevoie de finantare atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. O buna gestionare a fluxurilor de numerar va reduce necesitatea finantarii de catre actionari si de creditori a cresterii pe termen lung, iar controlul exercitat de firma asupra capitalului circulant va minimiza necesitatile de finantare pe termen scurt. Un management financiar eficient al dezvoltarii unei activitati incorporeaza ambele elemente mentionate anterior.

Managementul strategic este procesul prin care managementul se asigura ca firma (organizatia) dispune si beneficiaza de folosirea unei strategii adecvate.

In general se considera ca procesul de management strategic consta din cinci etape succesive si continue :

1. Analiza mediului

2. Stabilirea directiei in care se va indrepta firma (organizatia)

3. Conceperea strategiei

4. Implementarea strategiei

5. Controlul strategic

Managementul, ca stiinta, s-a cristalizat relativ recent, prin eforturile depuse de un mare numar de specialisti de pe intreg mapamondul, ca raspuns la stringentele necesitati ale practicii sociale. Managementul intreprinderii este abordat din multiple puncte de vedere, care adesea se deosebesc substantial intre ele.

In lucrarile de management nord americane cele mai raspandite sunt definitiile de ordin pragmatic ale managementului, de pe pozitia managerului. Spre exemplu, Reece si O’Grady definesc managementul ca fiind ‘‘procesul de coordonare a resurselor umane, informationale, fizice si financiare in vederea realizarii scopurilor organizatiei’’, iar Longenecker si Pringle il desemneaza ca fiind ‘‘procesul de obtinere si combinare a resurselor umane, financiare si fizice in vederea indeplinirii scopului primar al organizatiei- obtinerea de produse si servicii dorite de un anumit segment al societatii’’. Alte abordari insa trateaza managementul si ca o stiinta. Astfel, in cunoscuta publicatie franceza Larousse, managementul este definit ca ‘‘stiinta tehnicilor de conducere a intreprinderii’’, iar profesorii rusi Popova si Krasnopoiasa considera ca stiinta managementului se ocupa de ‘‘legile conducerii generale si de legile sintetice ale componentelor sale’’.

Din examinarea acestor definitii rezulta continutul sensibil diferit atribuit stiintei managementului intreprinderii, fiecare specialist avand in vedere doar unele elemente care constituie de fapt obiectul acestei stiinte, neindicand suficient de riguros specificul sau.

Elementele specifice stiintei managementului economic sunt deci procesele si relatiile de management, care nu trebuie confundate cu relatiile si procesele economice, ce au continut total diferit si nici cu alte componente ale firmelor, de natura economica, tehnica sau umana. Prin continut si mod de manifestare, procesele si relatiile de management prezinta o serie de trasaturi particulare ce confera acestei stiinte o pronuntata specificitate. De aceea, esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management.

Ca urmare a acestui studiu se descopera principiile, legitatile si celelalte elemente de esenta care explica continutul si dinamica managementului. Aceste legitati, ca si procesele si relatiile pe care le reflecta, cunosc o continua evolutie, de unde decurge necesitatea efortului creator de continua descifrare si actualizare, astfel incat acestea sa exprime esenta managementului in toata complexitatea sa, corespunzator conditiilor actuale si viitoare.

Avand in vedere caracterul aplicativ al acestei stiinte, un rol major in cadrul sau il detine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management al intreprinderii in ansamblul sau si ale componentelor sale majore. Elaborate pe baza studiului si proceselor de conducere si a legitatilor descoperite, elementele metodologice ale stiintei managementului reprezinta instrumentul pus la dispozitia managerilor si a colaboratorilor acestora pentru a eficientiza activitatile firmei.