Contabilitatea Stocurilor

Lucrarea intitulată „Contabilitatea şi analiza stocurilor”, cu studiu de caz la S.C. SUPERBO S.R.L., este structurată pe doua capitole mari, împărţită la rândul lor în subcapitole, astfel să se asigure o tratare judicioasă a tuturor aspectelor legate de contabilitatea şi analiza stocurilor. Aceste capitole sunt:

CAP. I Prezentare elemente teoretice privind stocurile – face referire la structura stocurilor, metode de evaluarea a lor şi metodele de inventariere.

CAP. II Studiu de caz privind contabilitatea, gestiunea şi analiza stocurilor la S.C. SUPERBO S.R.L. – cuprinde operații contabile efectuate în cadrul societății, analiza stocurilor la această societate, precum şi calculul indicatorilor de analiză a stocurilor pe perioada 2007-2009.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE

1.1. PREZENTAREA ELEMENTELOR TEORETICE PRIVIND STOCURILE

“Stocurile sunt active circulante:

- deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

- în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii;

- sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.”1

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi producţia în curs de execuţie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internaţională a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 “Stocuri” aplicată începând cu 1.01.1976 şi revizuită ulterior, defineşte stocurile ca fiind un element de activ, iar preţul de achiziţie al acestora cuprinde preţul de cumpărare, taxele vamale şi alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport şi aprovizionare. Stocurile pot fi: bunuri achiziţionate în scopul revânzării sau orice altă achiziţie având acest scop; bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere; materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie; costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent, în cazul prestărilor de servicii.

1.1.1. CLASIFICAREA STOCURILOR

În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate în funcţie de patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor. Conform acestor criterii stocurile cuprind:

- materii prime, care participă direct la procesul de fabricare a produselor şi se regăsesc în componenţa lor parţial sau integral, în stare iniţială sau transformată;

- materiale consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, seminţele şi materialul de plantat, furajele şi alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută în procesul de producţie fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat;

- produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite şi produselor reziduale;

- producţia în curs de fabricaţie reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate fazele de producţie, produse nesupuse probelor şi recepţiei tehnice, precum şi lucrările şi serviciile în curs de execuţie sau neterminate;

- mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

S.C. SUPERBO S.R.L. înregistrează stocurile în contul 371- „Mărfuri” care este desfăşurat pe conturi analitice, astfel: 371.310 – Piese originale; 371.320- – Accesorii; 371.330 – Materiale pentru vopsitorie; 371.350 – Uleiuri; 371.360 – Anvelope; 371.370 – Piese alte mărci.

- ambalajele, cuprind bunuri necesare pentru protecţia mărfurilor pe timpul transporturii lor şi depozitării, sau pentru prezentarea lor comercială.

Categorii distincte în cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar, baracamentele şi amenajările provizorii.

După locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupează în: stocuri aflate în depozitele întreprinderii, stocuri în curs de aprovizionare, sau sosite şi nerecepţionate, stocuri sosite fără factură, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terţi.

1.1.2. STRUCTURI CONTABILE INFORMAŢIONALE

Potrivit clasificării de mai sus, cunoaştem două structuri informaţionale de bază: structura financiară standardizată şi structura internă sau de gestiune.

Structura financiară standardizată este proprie gestiunii şi contabilităţii financiare a întreprinderii şi operează cu două criterii: destinaţia şi faza ciclului de exploatare. Interesul informaţional este cel al finanţării pe termen scurt, calculării şi analizei mecanismului fondului de rulment, bugetarea activităţii de exploatare şi gestionarea activităţii de trezorerie.

Din punct de vedere metodologic, o asemenea structură se realizează şi se identifică prin conturile grupă sau principale din Planul de conturi general simbolizate cu două cifre, sinteticele din grupa I sau divizionare, simbolizate cu trei cifre şi sinteticele de grupa II sau subdivizionare, simbolizate cu patru cifre.

Structura internă sau de gestiune este necesară, dar nestandardizată, este opozabilă contabilităţii interne de gestiune. Ea operează cu celelalte două criterii: fizic şi locul de creare a gestiunilor şi se delimitează prin conturi analitice de stocuri corespunzătoare sortimentelor şi gestiunilor (depozitelor create ca entităţi gestionare repartizate în răspunderea unor persoane fizice).