Contabilitatea Stocurilor de Materii Prime și Materiale Consumabile în Sistemul Inventarului Intermitent

INTRODUCERE

În vederea realizării activităţii economice, a obiectivelor propuse, entităţile economice din industrie, construcţii şi transporturi trebuie să-şi asigure, în fiecare perioadă de gestiune, baza materială şi de echipamente tehnice a cărei structură este, de regulă, extrem de extinsă. În acest sens, a crescut amploarea şi rolul funcţiei comerciale, care încorporează ansamblul proceselor de cunoaştere a cererii şi ofertei pieţei, de procurare nemijlocită a materiilor prime, materialelor, echipamentelor de producţie etc., necesare desfăşurării producţiei firmei şi de vânzare a produselor, semifabricatelor şi a serviciilor.

În cadrul funcţiei comerciale se distinge, prin importanţă, activitatea de aprovizionare. Aceasta reuneşte ansamblul atribuţiilor prin care se asigură procurarea materiilor prime, materialelor, combustibilului, echipamentelor de producţie şi a altor factori de producţie necesari realizării obiectivelor entității economice.

Desfăşurarea activităţii oricărei societăți presupune intervenţia unei mari diversităţi de active circulante materiale. Activele circulante materiale, concretizate în diverse stocuri de materii prime şi materiale, se află succesiv şi neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producţie şi / sau de comercializare. Această caracteristică a lor, de a participa continuu la stadiile circuitului economic şi de a descrie, în cadrul exerciţiului, mai multe rotaţii, relevă aportul lor la realizarea cifrei de afaceri şi la valorificarea capitalului.

Deoarece activele circulante materiale intervin în activitatea economică prin crearea unor stocuri de valori materiale destinate a asigura, după caz, continuitatea proceselor economice, se mai numesc şi stocuri şi producţie în curs de execuţie.

În literatura de specialitate străină importanța stocurilor este privită astfel:

- în literatura franceză se consideră rolul stocurilor, în mod tradiţional, sub trei aspecte: comercial – reducerea în detaliu a livrărilor, amortizarea fluctuaţiilor cerute, ameliorarea funcţionării raportului între comercial şi producţie, reducerea diferenţelor; producţie şi aprovizionări – producerea şi cumpărarea economică (în serie, în lot, oferte de la furnizori); financiar – înregistrarea fiecărei variaţii de valoare a firmei în aşteptarea vânzărilor, eventual a specula.

În toate cazurile, stocurile constituie o investiţie care trebuie să servească producţiei şi vânzării şi care trebuie să se rotească cât mai repede posibil. Măsura rotaţiei se efectuează prin viteza de rotaţie.

- în literatura americană, se sugerează trei motive generale pentru ţinerea stocurilor: motivul (scopul) tranzacţiei: pentru a egala producţia cu cerinţele vânzării; motivul precauţiei - cu aplicare atunci când, în viitor, cererea este incertă; scopul speculativ - când se preconizează creşteri sau scăderi ale preţurilor viitoare.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocări de capital care se recuperează numai după parcurgerea întregului ciclu de exploatare, prin vânzarea şi utilizarea produselor realizate de întreprindere. Din punct de vedere economic şi financiar, ele se caracterizează prin aceea că se află într-o continuă fluenţă valorică, îşi schimbă forma naturală şi funcţională (marfă - ban - creanţe) în cadrul stadiilor circuitelor economice (aprovizionare - producţie - desfacere).

CAPITOLUL 1

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE

1.1 Delimitări conceptuale privind stocurile materiale

Potrivit IAS 2, stocurile sunt active:

- deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

- în curs de producţie;

- sub formă de materii prime, materiale consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

În raport de forma fizică pe care o îmbracă bunurile materiale şi în funcţie de poziţia pe care o ocupă în cadrul ciclului de exploatare (aprovizionare – producţie – desfacere), se disting următoarele categorii de stocuri:

1. stocuri propriu-zise: materii prime; materiale consumabile; materiale de natura obiectelor de inventar; produse (semifabricate, produse finite, produse reziduale); animale şi păsări; mărfuri; ambalaje;

2. producţie (comenzi) în curs de execuţie.

Stocurile şi producţia în curs de execuţie se concretizează în ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul entităţii economice, destinate:

- fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;

- fie a fi consumate la prima lor utilizare.

După sursa de provenienţă, stocurile pot fi:

- stocuri cumpărate, unele deţinute în scopul revânzării, aşa cum este cazul mărfurilor, altele fiind destinate folosirii în procesul de producţie;

- stocurile din producţia proprie, respectiv produse finite şi producţia în curs de execuţie;