Execuția bugetară la Trezoreria Municipiului Suceava

INTRODUCERE

Economia românească parcurge, începând cu anul 1990, o etapă de transformări profunde, atât la nivel structural cât şi la nivel conceptual impunându-se în acest context o conducere bazată pe procedee moderne, ştiinţifice, la nivel micro şi macroeconomic.

Finanţele Publice ale României reprezintă un sistem complex de relaţii economice prin intermediul cărora se asigură formarea şi repartizarea fondurilor publice de resurse financiare în scopul dezvoltării economico-sociale a ţării, precum şi satisfacerii tuturor nevoilor societăţii.

Intervenţia statului în economie, cu ajutorul finanţelor, îndeplineşte un rol activ ceea ce pune în evidenţă una din laturile importante care exprimă rolul finanţelor publice în economia de piaţă. Impactul finanţelor publice asupra economiei se manifestă pe de o parte sub forma utilităţilor puse la dispoziţia membrilor societăţii care influenţează mărimea şi structura acumulării de capital, a consumului total privat şi public, individual şi social, iar pe de altă parte se manifestă şi sub forma redistribuirii veniturilor şi averii în rândurile populaţiei şi a întreprinzătorilor, aceasta realizându-se cu ajutorul impozitelor şi taxelor.

Modificările importante intervenite după 1990 în rolul şi structura sistemului bancar, precum şi schimbările de concepţie privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare în sectorul public, au condus la concluzia că realizarea atribuţiilor finanţelor publice în condiţiile economiei de piaţă se asigură numai dacă se dispune de sisteme proprii de organizare, care să permită intervenţia promptă în toate fazele de execuţie. Un astfel de sistem de organizare a urmăririi acţiunii finanţelor publice îl reprezintă „TREZORERIA STATULUI”, concepută într-un sistem unitar de organizare la nivel central şi teritorial. Derularea execuţiei financiare prin trezoreria statului asigură protejarea finanţelor publice de influenţele rezultate din inflaţie, trecerea la privatizare, evoluţia cursului valutar şi bancar, statul român putând mobiliza în condiţii de eficienţă sporită disponibilităţile de fonduri utilizate direct şi indirect.

Lucrarea de faţă prezintă noua instituţie –TREZORERIA STATULUI – arătând modul de organizare şi funcţionare, funcţiile şi principiile de bază, relaţiile cu instituţiile publice pe întreg parcursul anului, de la aprobarea bugetului până la închiderea exerciţiului financiar evidenţiind contribuţia acesteia la dinamizarea activităţii colectivităţilor administrativ teritoriale.

Capitolul 1

NECESITATEA INSTITUŢIEI TREZORERIEI STATULUI

ÎN ECONOMIA DE PIAŢǍ

2.1. Necesitatea înfiinţării Trezoreriei Statului în România

În ţara noastră, începând cu anul 1992, pe baza Hotărârii Guvernului nr.78 din 1992, şi a Legii contabilităţii nr.82 din 1991, a fost organizată execuţia operaţiunilor privind finanţele publice prin Trezoreria Statului. Aceasta a reprezentat una din coordonatele reformei sistemului financiar în România. Prin trezoreria proprie, statul îşi mobilizează în mod direct sau indirect disponibilităţile de fonduri, asigurându-se totodată exercitarea în bune condiţii a atribuţiilor Ministerului Finanţelor Publice şi unităţilor sale teritoriale.

Necesitatea înfiinţării Trezoreriei Statului este imperativ necesară în perioada de tranziţie, în primul rând pentru umplerea acelor goluri create de modificările survenite în organizarea şi conducerea sistemului bugetar începând cu anul 1990, în sensul că Banca Naţională a României a renunţat la execuţia bugetului, păstrând numai contul de trezorerie al statului orientându-şi activitatea cu prioritate spre soluţionarea problemelor privind circulaţia bancară şi emisiunea monetară.

În al doilea rând, diversificarea sistemului bancar a pus probleme asupra controlului execuţiei bugetului public naţional în sensul că asupra încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilor bugetare, practic nu se mai exercită nici un control, băncile comerciale, unde finanţele îşi aveau conturile, nu mai aveau atribuţii în acest sens.

În al treilea rând, organizarea actuală a sistemului bancar prezintă un mare risc pentru sectorul public, cunoscând faptul că activitatea bancară este supusă regimului falimentului, caz în care ar fi implicate şi finanţele publice, cel puţin teoretic, dacă acestea s-ar afla în gestiunea unei bănci. Analizând astfel lucrurile s-a creat necesitatea stabilirii acelui sistem de organizare a execuţiei care să asigure protejarea finanţelor sectorului public de toate riscurile, inclusiv cel al costului ridicat al cheltuielilor legate de comisioanele bancare şi al costului dobânzilor aferente împrumuturilor ce s-ar lua pentru acoperirea deficitului bugetar.

Prin intermediul Trezoreriei Statului se asigură utilizarea eficientă a resurselor statului de către instituţiile publice aflate sub controlul permanent al organelor financiare, respectarea destinaţiilor fondurilor aprobate prin Legea bugetară, precum şi întărirea răspunderii ordonatorilor de credite în gestionarea banilor publici.

Trezoreria se prezintă ca o bancă a finanţelor publice. Mai mult, ea reprezintă un mecanism al Ministerului Finanţelor Publice prin care se efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi privind bugetul public cu toate componentele sistemului de bugete, astfel încât să se reflecte echilibrul financiar.

Importanţa organizării Trezoreriei Statului în România rezultă din următoarele:

- este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a execuţiei finanţelor publice, protejându-le de toate riscurile;

- permite soluţionarea unor importante probleme financiare, prin mijlocirea operaţiilor specifice, şi anume:

 gestionarea creditelor externe primite de către Guvern pentru sprijinirea programelor de reformă;

 mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar şi pentru plata dobânzilor la datoria publică;

 finanţarea obligaţiilor statului asumate prin acorduri guvernamentale cu decontarea în conturile de clearing, barter şi cooperare economică în vederea echilibrării importurilor cu exporturile pe relaţiile respective;

- permite cunoaşterea permanentă a resurselor publice şi previziunea nevoilor de împrumuturi pentru finanţarea deficitului bugetar.

Astfel, a devenit posibilă creşterea răspunderii utilizării banilor publici, cât şi asupra asigurării finanţării obiectivelor şi acţiunilor aprobate. Ca urmare, prin Trezorerie este posibilă cunoaşterea şi rezolvarea implicaţiilor specifice gestiunii financiare publice, facilitează folosirea de către Ministerul Finanţelor Publice, cu ocazia întocmirii, aprobării şi execuţiei bugetului public, a instrumentelor de analiză fundamentală şi de supraveghere a realizării echilibrului financiar, monetar, valutar şi a datoriei interne şi externe a statului