Grupuri de societăți - Dimensiune, tipologie și interesul regrupării

S-a constatat în mediul juridic modern,că economicul prevalează în faţa juridicului şi nici dreptul pur nu rezistă în faţa imperativelor economice.Apariţia grupului de societăţi fiind un fapt împlinit, juridicul nu avea decât să-l recunoască şi să definească fiecare fenomen din viată, fiecare constructie practică. Această doctrină favorabilă unui punct de vedere pragmatic privind societăţile comerciale, influenţată de economic a încercat totuşi să dea o definiţie noţiunii de grupuri: "un grup industrial de societăţi până la societăţi pe acţiuni, având activităţi identice , apropiate sau complementare, fiind supuse unei direcţii economice rezultată din controlul patrimoniului lor de către una dintre ele care-şi exercită dominatia prin jocul multiplelor participatii financiare "*

Patru elemente caracterizează grupul industrial. Primul este unitatea de exploatare a societăţilor grupate, unitate ce acoperă ceea ce economiştii numesc o integrare. Al doilea este persistenţa în activitatea industrială a societăţii directoare deci celelalte societăţi apărând ca prelungiri care în anumite cazuri limită se pot confunda cu simple unităţi. Al treilea element rezidă în modul cum unitatea directoare îşi asumă conducerea economică. Această conducere economică este încredinţată unei societăţi care controlează societăţile subordonate prin intermediul participaţilor ce fac parte din propriul patrimoniu. Al patrulea element carateristic grupului rezultă din combinarea celor două precedente. Participaţiile societăţii directoare intră în obiectul său social fără ca acesta să aibă nevoie să se extindă. Ele apar ca o simplă modalitate a activităţii sale industriale.

Unirea celor patru elemente permite să se tragă concluzia că ansamblul societăţilor formează un grup de natură industrială. Definiţia grupului este deci economică.

Grupul de societati este astfel un ansamblu de societăţi care au fiecare existenţa lor juridică proprie dar care se află unite între ele prin legături diverse pe baza cărora una dintre ele, în general calificată societate-mamă, exercită un control pe anasamblul, făcând astfel să prevaleze o unitate de decizie economică Astfel,grupul de societăţi este în esenţă o noţiune economică provenită din uniunea de diverse efecte juridice, lipsită de personalitate morala. Corelativ, fiecare din societăţile componente , economic este de drept, autonomă.

Grupul de societati se formeaza în fapt pe o serie de legături de filiaţie şi participaţii între mai multe societăţi, între una sau multe societăţi-mamă şi filiale, sau societăţi în care, una sau mai multe societăţi deţin participaţii.

Existenţa acestui fel de legătură, de natură sigur juridică, permite să se facă o prima definire a grupului.

Dar trebuie să se faca dovada de o mare supleţe în a aprecia , de o mare rigoare de principiu, şi în consecinţă, să se caute legătura între o societate controlantă cap de un grup, cu societăţi controlate, în a deţine , de drept sau de fapt, o putere de decizie, directă sau indirectă

Grupul de societăţi este un "grup economic foarte structurat aşezat pe baze non artificiale şi ai cărui elemente care le compune, chiar uneori disparate, concură la realizarea (obiectului social) al grupului care poate atunci, provizoriu, să se substituie obiectului social al diverselor societăţi care îl compun".

"Societăţile din acelaşi grup sunt acele societăţi care sunt legate printr-un interes economic sau financiar comun, apreciată cu privire la o politică elaborată pentru ansamblul grupului, legatura ce nu trebuie să fie private de contrapartidă sau să se ajungă la o ruptură între diversele societăţi, ajutorul pe care-l poate aduce o societate unei alte societăţi din cadrul grupului să nu depăşească posibilităţile sale financiare."

" Sacrificiile cerute eventual uneia din socităţi trebuie să fie realizate în interesul grupului pentru menţinerea echilibrului său, sau pentru a urma o politică globală coerentă şi nu în interesul personal al conducătorilor săi"

"Aceste sacrificii nu trebuie să pună în pericol societăţile în cauză la riscuri prea importante, fără contrapartidă, peste posibilităţile sale reale".

Legaturile ce unesc diferite societăţi, pentru a constitui un grup, sunt de natură economică, socială sau financiară şi trebuie să fie apreciate din punct de vedere al unei politici elaborate pentru ansamblul grupului.

Trebuie deci , în consecinţă, să fi avut, nu numai o juxtapunere de inteprinderi, dar mai ales o unitate economică foarte structurată prin jocul participaţiilor, de unitatea conducatoare, şi din complementaritatea activităţilor inteprinderilor componente, axată spre o strategie globală şi un interes economic, social sau financiar comun între societăţi.

Dar nu este nici un grup cât suntem în prezenţa unei simple juxtapuneri de societăţi închise, deci legăturile financiare depind de o singură putere conducătoare, sau până când nu există nici o structură juridică de natură a caracteriza existenţa unui grup.

Operaţiunile între societăţi nu trebuie să fie private de contrapartida sau să rupă echilibrul între angajamentele diverselor societăţi din grup.

Mecanismul grupurilor poate să apară atât pentru a satisface nevoi economice generale rezolvându-se aceasta prin regruparea de către societatea-mamă a funcţiilor industriale şi financiare, dar în exclusivitate financiare.

Societatea-mamă poate să regrupeze activităţi economice identice, apropiate sau complementare, exersând ea însăşi o activitate industrială şi conservând active industriale. Uneori, ea îşi conservă activele sale, dar nu-si asumă gestiunea lor. Ea încredinţează aceasta unei societăţi de gestiune.

Cel mai adesea , societatea-mamă joacă un rol exclusiv financiar: ea poartă în acest caz numele de "holding". Holdingul nu execută nici o activitate industrilă sau comercială; el se axează pe girarea multiplelor participaţii financiare pe care le posedă în diverse societăţi: în acelaşi timp, holdingul îşi asumă astăzi din ce în ce mai mult, independent de rolul său financiar, o activitate de dirigent (coordonare) şi de gestiune. Astfel filialele au o activitate extrem de diversă.

Dar fenomenul grupurilor se poate explica prin considerente adiacente, în scopul de a profita de exemplu de avantaje fiscale sau financiare, sau chiar de a eluda aplicarea reglementărilor cu privire la protecţia salariaţilor.

Fără a ajunge până acolo, putem găsi exemple de grupuri constituite pentru a satisface interese punctuale în crearea de filiale pentru constituirea unui pool de trezorerie , finanţarea societăţilor din grup, gestiunea filialelor etc.

Grupurile de societăţi au în ziua de azi o foarte mare importanţă economică; câteva zeci dintre ele asigură cea mai mare parte din activitatea industrială şi comercială din principalele ţări industrializate şi chiar din lume: societăţile aşa zise "multinaţionale" au filiale în mai multe ţări şi puterea lor economică şi financiară depăşeşte cu mult mai mult pe cea a unor state.

Apariţia grupurilor este legată de strategia de dezvoltare a inteprinderilor. Atât timp cât producţia devine foarte diversificată sau penetrarea pe noi pieţe străine este urmărită, conducatorii de inteprinderi sunt obligaţi să aleagă între două posibilităţi: sau păstrează societăţii unitatea sa juridică şi crează sucursale sau departamente, sau mai bine ceează societăţi filiale specializate având autonomie juridică dar fiind controlate în întregime de societatea-mamă.

1.2. MODALITĂŢI DE FORMARE A UNUI GRUP

1.2.1. FUNCŢIILE MULTIPLE ALE GRUPULUI

Funcţiile unui grup sunt multiple şi această multiplicitate poartă amprenta interesului ce-l poate reprezenta pentru actorii economici.

Grupul poate fi instrumentul unei anumite descentralizări, o societate provoacă crearea unei filiale şi-i aduce o parte din activul său, sau urmare a unei concentrări, prin luarea controlului unei societăţi de către o alta.

Un grup se poate forma prin dezintegrarea unui ansamblu unitar, sau apropierea unor elemente îndepărtate.

Concentrarea sau descentralizarea poate să fie rezultatul unor operaţiuni economice foarte variate. Este vorba în anumite cazuri de o simplă reconstrucţ ie a unui ansamblu economic existent , dar în alte cazuri , grupul va fi consecinţa unei operaţii de creştere internă (crearea unei filiale - prin creştere de capital), sau printr-o operaţiune de creştere externă (achiziţia controlului unei societăţi).