Imobilizări Corporale

INTRODUCERE

Această lucrare, „Politici şi tratamente contabile privind imobilizările corporale” a fost elaborată şi structurată în conformitate cu normele româneşti de contabilitate: Legea Contabilităţii nr. 82/1991 - republicată la 18.06.2008 şi cu normele internaţionale de contabilitate: Standardul Internaţional de Contabilitate nr.16 privind imobilizările corporale.

Am ales tema imobilizărilor corporale pentru lucrarea de licenţă deoarece am considerat-o ca fiind de o deosebită importanţă. În elaborarea acestei lucrări am încercat să folosesc cat mai multe din cunoştinţele şi noţiunile asimilate în perioada celor 3 ani de facultate, dar şi cunoştinţele dobândite suplimentar prin munca individuală.

În primul capitol al acestei lucrări, am încercat să definesc şi să clasific imobilizările corporale, conform normelor contabile româneşti în vigoare, de asemenea am vorbit despre evaluarea şi amortizarea imobilizărilor corporale şi despre sistemul de conturi utilizat pentru recunoaşterea acestora.

În capitolul al doilea am făcut o prezentare generală a societăţii comerciale S.C. DANIBRUM COM S.R.L. unde am descris pe scurt cele mai importante caracteristici: denumirea, forma juridică, obiectul de activitate, structura organizatorică a societăţii, sistemul informatic utilizat şi am facut o scurtă analiză a poziţiei financiare şi a performanţelor societăţii.

În capitolul al treilea am realizat un studiu de caz privind contabilitatea imobilizărilor corporale la S.C. DANIBRUM COM S.R.L. Am vorbit despre documentele întocmite de S.C. DANIBRUM COM SRL. pentru evidenţa imobilizărilor corporale şi am descris, cu ajutorul articolelor contabile, principalele operaţiuni privind imobilizările corporale care au avut loc la societate în decursul anului 2008.

În capitolul al patrulea am prezentat propriile concluzii privind această lucrare şi unele propuneri.

Am ales S.C. DANIBRUM COM S.R.L. pentru studiu de caz deoarece mi-a fost destul de uşor să culeg date despre aceasta, fiind societatea unde am realizat perioada de practică în anul doi de facultate.

Finalizând această lucrare sper că am demonstrat nivelul de cunoştinţe şi abilităţi pe care le-am dobândit în anii de facultate şi că mă va ajuta în activităţile viitoare pe care le voi realiza în acest domeniu. Având în vedere că disciplina contabilitate este o disciplină care se adaptează permanent condiţiilor, studiul individual este obligatoriu pentru orice lucrător în domeniul financiar- contabil.

Cap. 1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND EVALUAREA,

RECUNOAŞTEREA ŞI CONTABILIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

1.1. Noţiuni generale privind recunoaşterea imobilizărilor corporale

Existenţa, funcţionarea şi dezvoltarea unei întreprinderi presupun consumuri de mijloace băneşti concretizate în bunuri sau servicii achiziţionate. Beneficiile aşteptate de pe urma exploatării acestora se obţin fie în perioada curentă, fie în perioadele viitoare. Dacă beneficiile se obţin în perioada curentă, contravaloarea bunurilor şi serviciilor consumate devine cheltuială în aceeaşi perioadă. Dacă beneficiile se aşteaptă în perioade viitoare, atunci valorile bunurilor şi serviciilor vor fi considerate active imobilizate în perioada curentă iar plăţile efectuate pentru procurarea lor vor fi capitalizate (valorificate, fructificate în perioadele următoare).

Elementele componente ale patrimoniului, legate în mod direct, de evaluarea poziţiei financiare a întreprinderii sunt: activele, datoriile şi capitalul propriu.

În mod general, activele, ca structură contabilă bilanţieră, sunt definite, în „Cadrul general IASC de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare” (articolul 49) ca fiind ,,resurse controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere”. Se reţin două condiţii esenţiale din definiţia activelor:

- controlul asupra resurselor întreprinderii;

- existenţa beneficiilor economice viitoare încorporate în active.

Activele patrimoniale, ca structuri informaţionale ale bilanţului, se grupează în:

• active imobilizate;

• active circulante.

Activele imobilizate reprezintă bunuri şi valori care se utilizează o perioadă

îndelungată în întreprindere şi care nu se consumă de la prima întrebuinţare. Ele

îşi transmit treptat valoarea asupra produselor la a căror obţinere participă.

Cu excepţia terenurilor, activele imobilizate au o existenţă limitată în timp şi se consumă în procesul obţinerii veniturilor întreprinderii.

Activele imobilizate, în raport de utilitatea şi forma concretă de prezentare, se delimitează în:

• imobilizări necorporale (denumite şi active intangibile sau nemateriale);

• imobilizări corporale (tangibile sau investiţii materiale);

• imobilizări financiare (investiţii financiare pe termen lung).