Locul și Rolul CECCAR în Dezvoltarea Profesiunii Contabile în România

INTRODUCERE

“Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a devenit o organizaţie extraordinară, dar nu numai datorită dimensiunii, ci mai ales datorită misiunii sale bine definite în mediul economic şi social din ţară şi de peste hotare, de a gestiona profesia contabilă românească.

Standardele pe care este aşezat C.E.C.C.A.R., obiectivele strategice abordate la momentul oportun şi realizate cu stoicism şi seriozitate, precum şi convingerile, unitatea, transparenţa, calitatea acţiunilor şi expertiza, toate acestea au permis înregistrarea unor progrese semnificative pe toate planurile, să dovedească faptul că organizaţia este un model exemplar al bunei practici în domeniul guvernării corporative şi că este o forţă majoră, o autoritate respectată şi o instituţie apreciată şi recunoscută atât în România, cât şi la nivel internaţional.

Întreaga instituţie continuă o tradiţie pornită de mai-marii contabili ai secolului trecut şi, prin eforturile depuse şi lupta susţinută împotriva mentalităţilor timpului, s-a reuşit recunoaşterea C.E.C.C.A.R. şi a profesiei contabile ca fiind bine organizată, devenind un important factor de creştere economică, un instrument indispensabil unei bune guvernări la toate nivelurile şi un vector credibil pentru întărirea încrederii publice în profesie şi în instituţie. Cuvintele de ordine ale C.E.C.C.A.R. şi, implicit, ale profesiei contabile româneşti, “Ştiinţă, Independenţă, Moralitate”, au demonstrat sinergia faptelor şi angajamentul comun pentru îndeplinirea misiunii sale de a furniza servicii sau de a genera noi servicii care să răspundă cel mai bine nevoilor în schimbare de pe piaţă.

Ca şi societatea umană, nici C.E.C.C.A.R. nu a stagnat, dimpotrivă, a continuat să aibă iniţiativă şi să-şi îndeplinească rolul şi misiunea cu profesionalism şi, în acest sens, a făcut întotdeauna trimitere la cele trei comandamente de bază: Educaţie, Etică şi Calitatea Serviciilor prestate de toţi profesioniştii contabili români.

Educaţia continuă rămâne temelia de care se va ocupa în continuare C.E.C.C.A.R. cu aceeaşi seriozitate dovedită până în prezent, pentru ca toţi profesioniştii contabili români să fie pregătiţi pentru apariţia noilor tehnologii, pentru noile solicitări globale ale pieţii în procesul de raportare financiară şi cerinţele aferente, pentru guvernare şi tranzacţii în afaceri, alături de toate celelalte specializări derivate din activităţile profesiei contabile.

Un alt domeniu asupra căruia C.E.C.C.A.R. şi-a îndreptat tot mai mult atenţia, a fost reprezentat de dezvoltarea firmelor profesionale de specialitate autohtone. Aderarea României la Uniunea Europeană face ca piaţa să devină tot mai competitivă şi concurenţială unde profesioniştii contabili români trebuie să se familiarizeze cu noile condiţii.

Pentru a putea face faţă mai uşor acestor noi situaţii, C.E.C.C.A.R. a creat noi condiţii de stimulare a operaţiunilor concentrate pentru înfiinţarea de cabinete individuale şi mici societăţi de expertiză contabilă şi de contabilitate. Această măsură, care are şi un profund caracter social, conduce atât la exercitarea în noile condiţii concurenţiale a profesiei contabile, prin formaţiuni puternice asociative, cât şi la crearea de noi locuri de muncă pentru contabilii români.

Ca lider al profesiei contabile româneşti, C.E.C.C.A.R. constituie un model atât naţional, cât şi pentru multe organisme profesionale din sud-estul Europei. Pentru acest fapt, dar şi pentru multe alte proiecte şi strategii pe care trebuie să le îndeplinească, îi revine rolul de a demonstra în continuare că, în ciuda tuturor dificultăţilor inerente ale vieţii cotidiene, este o istituţie puternică, pentru membrii ei şi ceilalţi contabili din economie, pentru toţi investitorii şi reglementatorii naţionali, un vehicul în care valorile şi tradiţiile cu privire la integritate şi transparenţă, împreună cu etica, calitatea serviciilor şi expertiza se situează în centrul tuturor acţiunilor prezente şi viitoare.

Protecţia şi încrederea interesului public în profesia contabilă din România, reprezintă de la data aderării României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007, combustibilul pentru care C.E.C.C.A.R. va veghea şi acţiona în continuare, în aşa fel încât să îşi ducă întotdeauna la bun sfârşit acţiunile pentru ca profesia să devină din ce în ce mai puternică, mai capabilă, mai eficientă şi mai credibilă.

Asistenţa şi cooperarea internaţională au fost şi rămân cheia succeselor realizate de C.E.C.C.A.R. Nimic nu s-a putut, nu se poate şi nu se va putea realiza, decât respectând standardele IFAC, directivele şi recomandările Comisiei Europene şi orientările stabilite de gestionarul profesiei contabile la nivelul Uniunii Europene, Federaţia Experţilor Contabili Europeni. Nimic nu se poate realiza fără cooperarea multilaterală în cadrul organismelor internaţionale şi europene, fără cooperarea bilaterală, pe baza celor şaisprezece acorduri de cooperare pe care C.E.C.C.A.R. le are cu organismele profesionale din diferitele ţări ale Europei şi nu numai.

Preocupat de soarta economiei româneşti, de calitatea serviciilor prestate de profesioniştii contabili, C.E.C.C.A.R. a devenit, de-a lungul timpului, un organism profesional bine închegat care îşi asumă întreaga responsabilitate faţă de public, pentru promovarea politicii de reformă contabilă în România ca parte integrantă a programului de reformă economică al guvernului român şi conformă cu standardele internaţionale recomandate de Comisia Europeană prin Directivele europene” .

CAPITOLUL I

ISTORICUL PROFESIUNII CONTABILE ÎN ROMÂNIA ŞI AL ORGANIZĂRII CORPULUI EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

1.1 Recurs la istoria contabilităţii şi a profesiunii contabile

Originile contabilităţii preced originea cifrelor. Privită la început ca o formă a cunoaşterii, numită de unii autori contabilitate rudimentară sau contabilitate statistică, în timp, contabilitatea a evoluat în directă legătură cu dezvoltarea societăţii umane, precum şi cu marile descoperiri ale omenirii.

Apariţia monedei, scrisului şi a materialelor de scris chiar sub forma cea mai rudimentară, a constituit unul dintre factorii cărora li se datorează primele însemnări cu caracter economic.

O importanţă covârşitoare a avut-o apariţia cifrelor şi răspândirea în Europa a cifrelor arabe.

Evoluţia materialelor de scris însoţeşte, de asemenea, istoria însemnărilor contabile, plecând de la tăbliţele de lut crud, care după însemnare erau uscate şi arse, trecând prin perioada tăbliţelor de lemn cerate şi tăbliţe de marmură, utilizate de greci şi de romani.

Folosirea frunzelor de papirus a creat premisele apariţiei pergamentului din piei de oaie şi de capră.

Dezvoltarea scrisului a fost marcată de descoperirea hârtiei, care se pare că a fost inventată de către chinezi. Atâta timp cât schimburile erau cu totul reduse, tot reduse erau şi însemnările contabile.

Preocupările anticilor sunt foarte importante pentru devenirea contabilităţii, de la egiptenii care utilizau sistemul zecimal, grecii care utilizau cecul şi cambia, până la romanii care au avut ideea de a face două coloane în registrul de casă şi care au impus obligaţia şefului de familie de a ţine registre.

Primul autor important de contabilitate a fost regele Hammourabi al Babilonului din timpul căruia datează cel mai vechi cod de legi comerciale şi sociale cunoscut în istorie, care a impus înregistrarea elementelor esenţiale din cadrul unor tranzacţii, respectiv, categoria obiectelor livrate, numele părţilor, menţionarea livrărilor totale sau parţiale. Din textele codului Hammourabi, reiese că asiro-caldeenii utilizau documente justificative, cunoşteau noţiunea de activ şi pasiv, foloseau o tehnică contabilă pentru operaţiile de comision, calculau dobânzi. Foloseau ca material de scris pământul argilos, din care făceau tăbliţe de argilă crudă.

Scribii (contabilii) îşi ocupau timpul cu operări de adunări lungi şi verificări de calcule.

O constatare interesantă se referă la importanţa acordată controlului contabil, în sensul că cifrele recapitulative se stabileau de către alte persoane decât acelea care aveau sarcina întocmirii conturilor.

În Egiptul antic redactarea documentelor contabile cădea în sarcina scribilor. Ei au jucat un rol important în viaţa vechiului Egipt, bucurându-se de o consideraţie deosebită.

Scribii formau o castă profesională puternică, cu ierarhie proprie. Scribii regali (basilogramaţi) aveau în grija lor întreaga administraţie. Cel mai înalt grad al acestor scribi se numea ,,herseshta” sau suprasecretari.

În Grecia antică, încasarea veniturilor se făcea de către perceptori particulari (kolakretani) sub controlul unor magistraţi. Peste aceştia, operaţiunile de încasări şi plăţi erau controlate şi de membrii unei “Curţi de Conturi”, numiţi antigrafi, aleşi dintre membrii senatului.

Această curte (localizată aproximativ în anul 300 î.e.n.) avea sarcina de a verifica conturile administratorilor-contabili ai finanţelor statului şi templelor, având dreptul să-i trimită în judecată în cazul în care constatau nereguli. În acelaşi scop, mai era folosită organizaţia revizorilor contabili, cunoscută sub numele de ,,Colegiul eutimiştilor”.

Existau, aşadar, contabili particulari, cunoscuţi sub numele de logografi, contabili publici sub numele de logoteti, revizori contabili cunos¬cuţi drept eutemişti şi controlorii gestiunilor publice cunoscuţi drept logişti.