Optimizarea relației cost-profit în timp de criză economică

İ N T R O D U C E R E

Atât costul cât şi profitul sunt principalii indicatori utilizaţi în măsurarea performanţei întreprinderii. De-a lungul timpului, noţiunea de profit a cunoscut multe definiţii. Conform lui Adam Smith, profitul este definit ca venitul economic total al întreprinderii după deducerea salariilor şi rentei financiare. Joseph Scumpeter consideră profitul ca un excedent al profitului peste cost. Costul, în concepţia lui G. Buse, este definit ca reprezentând „ consumuri de mijloace economice care se efectuează la exploatarea, întreţinerea şi administrarea de la o zi la alta în vederea menţinerii activelor angajate în organizarea unei activităţi economice”

Optimizarea reprezintă raţionamentul sau calculul ce urmăreşte găsirea celei mai bune soluţii pentru rezolvarea anumitei probleme, aflarea parametrilor corespunzători maximului unei funcţii. În optimizare, întotdeauna factorul de acoperire nu scade, ori creşte ori rămâne neschimbat.

Pentru optimizarea profitului se iau în calcul măsuri de creştere a preţului de vânzare, majorarea volumului fizic al producţiei, reducerea cheltuielilor variabile unitare, reducerea cheltuielilor fixe, modificarea structurii producţiei.

Problema optimizării costurilor presupune un algoritm mai complicat, începând cu recunoaşterea şi clasificarea funcţiilor şi tipologiei sistemului şi până la aplicarea în practică a rezultatelor calculelor matematice.

Optimizarea poate avea 3 semnificaţii: succes, rezultatul acţiunii şi acţiune.

Succesul reprezintă reuşita unei afaceri, care poate consta în mai multe stări favorabile, fiind dificil de a găsi un singur rezultat pentru a defini succesul.

Rezultatul acţiunii exprimă o valoare obţinută ca urmare a unei acţiuni. Conform succesului, profitul nu reprezintă doar rezultatul măsurat al unei acţiuni, ci întregul proces de formare a performanţei.

Într-o întreprindere, atât costul cât şi profitul pot fi analizate cu ajutorul situaţiilor financiare. Pentru a fi performantă, o întreprindere trebuie să fie rentabilă (capacitatea de a obţine profit), lichidă (disponibilitatea de a-şi plăti la scadenţă datoriile pe termen scurt) şi solvabilă (capacitatea de a-şi achita datoriile pe termen lung).

Aceste informaţii se pot obţine din bilanţ, care arată poziţia financiară a întreprinderii şi din contul de profit şi pierdere, care înglobează performanţa financiară a întreprinderii.

Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este o situaţie financiară prin care se măsoară şi evaluează performanţele întreprinderii activităţii unei firme în cursul unei perioade date. Măsurarea performanţelor întreprinderii vizează în mod esenţial măsurarea profitului. Profitul se determină ca diferenţă între veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate de întreprindere în timpul exerciţiului financiar.

În această lucrare am încercat să cuprind toate aspectele legate de contul de profit şi pierdere şi de ratele de rentabilitate.

Capitolul 1 al lucrării cuprinde aspecte teoretice privind costul si profitul, tipuri, componentele acestor doi indicatori dar şi analiza acestora din punct de vedere teoretic şi potrivit OMFP 3055/2009. Analiza producţiei care maximizează profitul şi analiza pragului de rentabilitate sunt alte aspecte teoretice importante în analiza costului şi profitului. Alte aspecte tratate în acest capitol sunt optimizarea relaţiei cost profit în timp de criză economică, analiza preţului şi accesarea fondurilor europene nerambursabile

Capitolul 2 conţine în subcapitolul 2.1 un scurt istoric al societăţii S.C. ALFA EXPERT S.A., sediul societăţii şi obiectul de activitate, repartizarea capitalului societăţii, structura organizatorică şi piaţa de desfacere. Subcapitolele 2.2 şi 2.3 conţin o analiză a evoluţiei situatiilor financiare, ţinând cont de datele furnizate de Bilanţul contabil şi Contul de profit şi pierdere al societăţii la 31.12.2011.

Capitolul 3 concluzii şi propuneri studiază starea întreprinderii şi sugerează câteva idei pentru viitorul activitǎţii sale economice.

1. COSTUL Şİ PROFİTUL İNTREPRİNDERİİ

1.1 CONCEPTUL DE COST

Costul reprezintă o categorie economică care se manifestă nemijlocit în producţia materială, respectiv în activitatea de creare a bunurilor materiale. O altă definiţie a costului este astfel: operaţiune, subdiviziune organizaţională, contract sau alt tip de unitate a procesului de activitate pentru care sunt cuantificate datele referitoare la costuri şi se stabileşte o metodă de determinare a costului pe procese, produse, comenzi. Costurile sunt asociate tuturor tipurilor de întreprinderi cu activitate de producţie, comercială, de servicii şi altele. Activitatea diverselor întreprinderi implică îmbinarea resurselor în scopul realizării de produse, lucrări, servicii, funcţii, activităţi etc.

În contabilitatea financiară, costul este definit ca sacrificiul făcut în scopul de a deţine un anumit bun sau serviciu. Sacrificiul poate fi măsurat prin numerarul cheltuit, proprietatea transferată, servicii prestate. İndiferent de alternativele de decizie şi de varianta adoptată de întreprindere, consumul de resurse este inevitabil. În contabilitatea managerială, termenul de cost este utilizat în mai multe sensuri, motivul fiind multitudinea tipurilor de costuri.