Organizarea Contabilității Activelor Imobilizate Corporale

CAP.1. ACTIVELE IMOBILIZATE-DEFINIRE ŞI STRUCTURĂ

Capitalul agenţilor economici poate fi plasat în bunuri şi valori, adică bunuri care prin natura şi modul în care îşi recuperează valoarea, presupun o imobilizare pe un timp mai îndelungat a resurselor, sau în stocuri de natura mijloacelor circulante (active mobilizate) a căror recuperare se realizează într-un termen mai scurt, iar o altă parte din capital ia forma mijloacelor băneşti sau a trezoreriei.

Pentru acele active care presupun imibilizări de capital, sau alte resurse financiare pe un timp mai îndelungat, contabilitatea trebie să le reflecte separat prin conturi care să delimiteze diferitele categorii de imobilizări şi să controleze modul de recuperare, de depreciere şi valorificarea a lor, în activitatea economică.

1.1. CARACTERIZAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Imobilizările reprezintă bunurile economice caracterizate prin aceea că au o durată de folosinţă mare în activitatea întreprinderii, participă la mai multe procese de exploatare şi îşi transmit treptat valoarea asupra produselor la a căror fabricaţie participă.

Atât în activul patrimonial cât şi în planul de conturi general, imobilizările sunt structurate în imobilizări necorporale, corporale, în curs şi financiare (figura 1.1).

Fig. 1.1

Structura activelor imobilizate

1.Cheltuieli de constituire sau extindere

2.Cheltuieli de cercetare-dezvoltare

Imobilizări necorporale 3.Concesiuni,brevete,licenţe

4.Fondul comercial

5.Alte imobilizări necorporale

Imobilizări corporale 1.Terenuri

Active 2.Mijloace fixe

Imobilizate

Imobilizări în curs 1.Imobilizări necorporale în curs

2.Imobilizări corporale în curs

1.Titluri de participare

2.Titluri imobilizate ale activităţii de

portofoliu

Imobilizări financiare 3.Alte titluri imobilizate

4.Creanţe imobilizate

-Creanţe legate de participanţi

-Împrumuturi acordate pe termen lung

-Alte creanţe imobilizate

Imobilizările necorporale sunt valori patrimoniale care nu se prezintă sub forma unor bunuri cu conţinut material, ci sub forma unor documente cu caracter economic sau juridic, care atestă drepturi ale proprietarilor asupra unor valori relativ mari, a căror recuperare valorică se face în mai mulţi ani.

În structura imobilizărilor necorporale se cuprind următoarele elemente: cheltuielile de constituire; cheltuielile de cercetare-dezvoltare; concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile şi alte valori asimilate; fondul comercial; programele informatice.

Cheltuielile de constituire - cuprind cheltuielile ocazionate de constituirea şi dezvoltarea întreprinderilor, care se ridică la valori considerabile şi care sunt înregistrate ca valori imobilizate. Dintre acestea, mai importante, sunt: cheltuielile cu redactarea şi legalizarea actelor de înfiinţare; onorarii plătite; taxe de publicitate; cheltuieli cu emisiunea de acţiuni; cheltuieli de reclamă.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare - cuprind cheltuielile concretizate în elaborarea sau cumpărarea de proiecte tehnico-economice, studii în scopul realizării unor obiective cum sunt: tehnologiile de fabricaţie, metode perfecţionate de lucru la anumite maşini.

Concesiunile, brevetele licenţele şi alte drepturi asimilate - corespund cheltuielilor efectuate pentru a obţine avantajul pe care îl deţine protecţia acordată în anumite condiţii inventatorului, autorului sau beneficiarului dreptului de exploatare a unui brevet, licenţe, mărci de fabrica sau titularului unei concesiuni.

Fondul comercial - este dreptul suplimentar cuvenit proprietarului care închiriază un local, un imobil în scopuri comerciale, datorită existenţei unor condiţii deosebite privind: poziţia, clientela, vadul comercial, sursele de aprovizionare.

Valoare fondului comercial se determină ca diferenţă între costul de achiziţie sau valoarea de aport şi valoarea netă contabilă a bunului respectiv. Amortizarea se face pe durata previzibilă în care bunul respectiv aduce valoare cumpărătorului.

Imobilizările corporale - cuprind acele bunuri economice cu conţinut material (corporal) existente în activul patrimonial al întreprinderii.

In structura imobilizărilor corporale se cuprind două categorii de bunuri: terenuri şi mijloace fixe.

Terenurile - sunt evidenţiate in contabilitate pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. În contabilitatea analitică terenurile sunt evidenţiate prin următoarele categorii: terenuri agricole şi silvice, terenuri fără construcţii, terenuri fără zacăminte, terenuri cu construcţii, alte terenuri.

Mijloacele fixe - sunt acele mijloace de muncă considerate independente–obiect singular, sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: are o valoare de intrare mai mare decât valoarea stabilită de lege şi o durată normală de utilizare mai mare de un an.