Organizarea și conducerea contabilității cheltuielilor și veniturilor la SC Simultan SRL

Scopul oricărei investiţii, indiferent de natură, îl constituie profitul sub diferite forme. Prin combinarea factorilor de producţie într-un perimetru dat, în condiţii tehnico-materiale definite, se obţine, în urma unui proces consumator de valori, o nouă valoare, care din punct de vedere contabil poate fi: produs, serviciu sau lucrare, denumit în termeni de specialitate purtător de costuri. Pentru toate aceste rezultate contabilitatea oferă informaţii despre valoarea factorilor de producţie necesari obţinerii purtătorilor de costuri la un moment dat.

Corespunzător proceselor consumatoare şi producătoare de valori, contabilitatea înregistrează cheltuieli şi venituri aferente purtătorilor de costuri. În cele mai multe cazuri, înaintea realizării prin vânzare a valorii produselor, există o diferenţă de timp între venituri şi cheltuieli care, coroborată cu condiţiile avantajoase/dezavantajoase de realizare pe piaţă, va duce la apariţia unei diferenţe favorabile/ nefavorabile ce va afecta în acelaşi sens rezultatul perioadei de gestiune.

Caracterul procesual al activităţilor consumatoare şi producătoare de valori a dus la urmărirea cheltuielilor şi veniturilor în patru etape succesive sau simultane. Astfel, pentru cheltuieli se urmăreşte angajarea, consumul, plăţile şi imputarea, în timp ce pentru venituri se vor urmări producţia, facturarea, încasarea şi încorporarea.

Ca urmare a aplicării unui principiu de delimitare în timp a cheltuielilor şi veniturilor, o importanţă deosebită capătă momentul recunoaşterii consumurilor de valori şi al recunoaşterii realizării veniturilor.

Pentru aceasta trebuie avute în vedere prevederile juridice, prevederi ce reglementează fondul sau economicul, altele forma, sau există reglementări privind două domenii: economicul şi contabilitatea, fiscalitatea.

Datorită acestui fapt, la care se adaugă multele şi noile reglementări contabile şi fiscale apărute în România în ultimii ani, există o serie de convergenţe şi divergenţe în legislaţia contabilă: Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată , O.M.F.P. nr. 94/2001 , O.M.F.P. nr. 306/2002 , Legea profitului nr. 414/2002 şi Instrucţiunile privind metodologia de aplicare a impozitului pe profit, aprobate prin H.G nr. 859/16.08.2002.

De asemenea, contabilitatea din ţara noastră se află în situaţia armonizării, până la integrare, cu prevederile din directivele contabile europene şi din Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Pentru o ţară ca România, care a preluat Cadrul Contabil General al Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate, cât şi Standardele Internaţionale de Contabilitate ca norme contabile naţionale, reglementările contabile au ca obiect reprezentarea simultană atât a normativului, cât şi a reglementatului privind contabilitatea. Deci reglementările se substituie în acelaşi timp şi normelor şi standardelor contabile naţionale.

Trebuie, însă, făcută precizarea că aplicarea pentru prima dată a IAS- urilor în „totalitate”, ca bază primară a contabilităţii, înseamnă toate IAS-urile „aplicabile”. Dacă unul din IAS- uri nu este aplicat, se consideră că întreprinderea respectivă aplică reglementările naţionale şi nu IAS- urile. De asemenea, sunt prevăzute două tipuri de tratamente contabile - de bază şi alternative în cazul modificărilor politicilor contabile. Tratamentul contabil alternativ nu este admis în cazul adoptării pentru prima dată a IAS ca bază a contabilităţii primare.

Din punct de vedere al legislaţiei contabile privind societăţile comerciale, acestea se împart în două categorii: societăţi supuse Legii contabilităţii şi O.M.F.P nr. 94/2001 şi societăţi supuse Legii contabilităţii şi O.M.F.P nr. 306/2002. Prevederile acestor acte de reglementare contabile sunt în mai multe privinţe deosebite, mai ales în cele care au în vedere armonizarea cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. În acest sens, se deosebesc: componentele situaţiilor financiare anuale întocmite şi depuse, modul de evaluare a posturilor acestor componente, tratamentele contabile aplicate, obligativitatea sau nu a auditării situaţiilor financiare etc. De subliniat că societăţile comerciale aflate în perioada legislativă tranzitorie, adică cea de aplicare pentru prima data a IAS, întocmesc şi depun un set de situaţii financiare elaborate pe baza reglementărilor contabile pentru toate întreprinderile şi un al doilea set retratat în conformitate cu prevederile IAS. Toate aceste situaţii financiare se depun la Administraţiile financiare locale şi la Registrul comerţului. Scopul depunerii, cel puţin la organele Ministerului Finanţelor Publice, este de a oferi date şi informaţii necesare calculului si controlului obligaţiilor fiscale ale întreprinderii, pe de o parte, şi asigurarea datelor necesare elaborării şi determinării situaţiilor şi indicatorilor economici-financiari la nivel naţional, pe de altă parte.

Ultima lege a profitului nu face nici o referire la modul în care situaţiile financiare depuse constituie baza de plecare în domeniul fiscal al impozitului pe profit, iar o serie de prevederi exprese ale acestor surse de drept contabil sunt neluate în seamă sau anulate de prevederile fiscale. Se are în vedere în acest sens problematica retratărilor şi ajustării la inflaţie a impozitului amânat, a modalităţii determinării şi deprecierii activelor, de calcul şi luare în considerare a provizioanelor pentru depreciere etc., care au implicaţii importante în lucrările contabile, dar şi asupra mărimii substanţei şi valorii patrimoniului, precum şi a rezultatului, inclusiv a celui fiscal şi a impozitului pe profit. Se mai precizează , referitor la determinarea profitului impozabil : „ Nu se iau in calcul efectele schimbării politicilor contabile în cazul în care nu sunt de lege şi nici diferenţele rezultate ca urmare a utilizării unor politici contabile diferite de regulile fiscale aplicabile elementelor de natura veniturilor şi cheltuielilor”. Ca urmare, în domeniul veniturilor şi cheltuielilor, al recunoaşterii şi folosirii lor în calculul rezultatului primordiale sunt regulile fiscale şi nu cele folosite la întocmirea situaţiilor financiare, în conformitate cu legea contabilă şi IAS.

Aplicarea regulilor fiscale este strict verificată şi controlată de organul fiscal teritorial, administraţia financiară, şi aspru sancţionată prin penalizări şi majorări ale impozitelor, controlul nerespectării regulilor contabile şi aplicarea contravenţiilor se fac de către persoanele cu atribuţii de control financiar şi alte persoane împuternicite de Ministerul Finanţelor Publice, prevederi vagi, neclare şi care vizează în fapt tot Administraţiile financiare locale.

Activitatea firmei care face obiectul studiului de caz din această lucrare este reglementată în domeniul cheltuielilor şi veniturilor de Legea contabilităţii 82/1991 republicată, şi începând cu 1 ianuarie 2003 împreună cu Ordinul 306/2002 anterior menţionat, precum şi de Legea 414/2002 privind impozitul pe profit ce se aplică începând cu 1 iulie 2002.

Având în vedere toate acestea, trebuie delimitate clar veniturile şi cheltuielile aferente perioadei contabile care conduc la un rezultat contabil, şi veniturile şi cheltuielile luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal, denumit şi rezultat impozabil, în condiţiile în care se urmăreşte asigurarea securităţii şi eficacităţii fiscale.