Organizarea și Conducerea Contabilitătii Mărfurilor și Ambalajelor

INTRODUCERE

Trecerea la economia de piaţă se înscrie noii comenzi sociale pentru contabilitate. Subordonată acestui deziderent la 1 ianuarie 1994 a intrat în vigoare noul sistem de contabilitate, gândit ca o componentă de bază a reformei de ansamblu pe care o parcurge.

Pentru documentarea temeinică, specialiştii români au conceput un sistem contabil racordat la exigenţele economiei de piaţă care a fost generalizat şi aplicat în anul 1994. El se bazează pe cerinţele actuale ale internaţionalizării şi armonizării contabilităţii.

Deci metodele adoptate corespunzător cerinţelor unei contabilităti moderne ce este susceptibilă de perfectă, indeosebi în privinţa unei concordanţe cât mai deplină cu conţinutul Standardelor Internaţionale şi a adoptării la noile reglementări cu caracter economico-financiar. Se poate aprecia că reglementările şi metodologia care formează noul sistem contabil reprezintă cel mai important pas facut de România pentru integrarea europeană şi pentru realizarea unei veritabile economii de piaţă.

În comparaţie cu vechiul sistem contabil modificările determinate de noul sistem sunt foarte importante, ele vizează reguli de terminologie, de evaluare, de prezentare a rezultatelor şi de utilizare a sistemelor financiare.

Lucrarea de diplomă prezentă a fost elaborată luând în considerare experienţa concretă, cu greutăţile inerente de procurare a datelor de la S.C. COM-PUF S.R.L. Botoşani, ţinând seama de elementele de noutate intervenite în gestiunea şi contabilitatea stocurilor de mărfuri şi ambalaje din această societate. De asemenea s-a avut în vedere, că sistemul actual de contabilitate permite introducerea metodelor de evaluare a elementelor patrimoniale recunoscute pe plan mondial şi anume – CMP, FIFO, LIFO – şi crearea posibilităţii fiecărui agent economic să opteze pentru acea metodă care răspunde cel mai bine intereselor proprii.

CAPITOLUL 1

MĂRFURI ŞI AMBALAJE – COMPONENTE ALE ACTIVELOR CIRCULANTE

1.1. Noţiunea de active circulante

Contabilitatea reprezintă ansamblul coerent al operatiilor de consemnare, cuantificare, prelucrare şi comunicare a informaţiilor contabil-financiare, referitoare la o valoare economică determinată, inclusiv modificările acesteia în cadrul unei perioade de referinţă .

Orice agent economic dispune, în patrimoniul său, pe lângă active imobilizate şi de active circulante. Spre deosebire de activele imobilizate, cele circulante au o mişcare mai rapidă, în cele mai multe cazuri participă la un singur ciclu de producţie şi îşi transmit valoarea dintr-o dată, asupra producţiei obţinute. Unităţile patrimoniale dispun de trei categorii importante de active circulante astfel:

• stocuri şi produse în curs de execuţie;

• active de trezorerie (băneşti);

• active în decontare (creanţe).

1.1.1. Active circulante sub formă de stocuri şi produse în curs de execuţie

Reprezintă denumirea unei categorii de active circulante care există în economia tuturor agenţilor economici şi care cuprinde o sumă de elemente cu denumiri şi conţinut bine stabilit astfel:

• Materii prime, constituie de fapt substanţa producţiei ce se realizează şi deţine un rol hotărâtor în obţinerea sa. Orice unitate patrimonială specializată în producţie foloseşte materia primă pentru a produce. De exemplu, minereul de fier în industria siderurgică, lemnul în industria mobiRON, stofa în industria confecţiilor etc.

• Materiale consumabile sunt şi ele o prezenţă frecventă în economia agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei, categorie în care se includ: materialele auxiliare, combustibilul, piesele de schimb, materialele de ambalat, prefabricatele, seminţe, medicamente, substanţe chimice .

• Obiectele de inventar sunt prezentate în economia mai tuturor agenţilor economici fiind necesare desfăşurării activităţii lor. Ele de regulă nu întrunesc cumulativ cele două condiţii pentru a fi mijloace fixe, respectiv, fie că au valoarea contabilă mai mare decât limita prevăzută de lege, dar nu au durată de funcţionare mai mare de un an, fie că îndeplinesc condiţia de durată, dar nu întrunesc condiţia de valoare. În mod concret, în această categorie se includ: S.D.V.-urile (scule, dispozitive şi verificatoare), echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, alte obiecte de inventar.