Organizarea și conducerea contabilității personalului, asigurărilor și protecției sociale

INTRODUCERE

Tranziţia spre economia de piaţă şi succesul unei societăţi comerciale impun acordarea unei atenţii deosebite decontărilor cu salariaţii, asigurările sociale şi protecţia socială, deoarece acestea exercită o puternică influenţă asupra condiţiilor de muncă şi viaţă a populaţiei, a calităţii vieţii.

În desfăşurarea activităţii agenţilor economici, un rol important îl deţine forţa de muncă, deoarece cu ajutorul mijloacelor de producţie, acţionează asupra obiectului muncii in vederea transformării acestuia în noi valori de întrebuinţare.

Participarea resurselor umane la desfăşurarea procesului muncii poate înregistra în anumite situaţii întreruperi din cauze diverse. Angajaţii societăţilor comerciale pot să-şi piardă în anumite împrejurări capacitatea de muncă. Avem în vedere accidente, boli profesionale, maternitatea, invaliditatea, etc. În aceste condiţii este necesar ca statul şi societăţile comerciale să ia din timp măsuri corespunzătoare pentru protecţia cetăţenilor, asigurându-le veniturile necesare.

În acest scop statul şi societăţile comerciale au creat şi extins un sistem de securitate socială, constituit din asigurări sociale de stat, private şi protecţie socială.

În cursul desfăşurării activităţii economice apar numeroase operaţii de mişcare şi transformare a valorilor, care se constituie în obiectul contabilităţii.

O astfel de operaţie este cea referitoare la reflectarea în contabilitate a decontărilor cu personalul, deoarece salariile şi alte cheltuieli asimilate acestora sunt cheltuieli care se includ în costurile producţiei fabricate sau serviciilor prestate.

În domeniul salarizării trebuie manifestată multă prudenţă şi o perfectă cunoaştere a actelor normative care sunt în continuă schimbare. În contextul modernizării sistemului contabil din ţara noastră se apelează la metode şi proceduri de proiectare a sistemelor informatice care să contribuie la creşterea eficienţei. În acest context menţionăm şi compartimentul de calcul şi evidenţă a salariilor, a altor drepturi asimilate, a reţinerilor salariale, care reprezintă sectoare importante în aplicarea sistemelor informatice moderne.

Primul capitol face referire la aspectele generale cu privire la drepturile salariale, asigurările şi protecţia socială, sistemul de salarizare, purtătorii de informaţii privind contabilitatea personalului, asigurărilor şi protecţiei sociale.

Capitolul al II-lea al lucrării, denumit „Organizarea şi conducerea contabilităţii personalului, asigurărilor şi protecţiei sociale” ”, prezintă modul de organizare şi conducere a contabilităţii in cadrul societăţii comerciale TERMLOC S.A..

Capitolul al III-lea este dedicat exclusiv analizei economico-financiare a potenţialului uman şi anume analiza calificării personalului din S.C. TERMLOC S.A., analiza utilizării timpului de muncă, analiza eficienţei cheltuielilor cu personalul, analiza profitului mediu pe un salariat.

În capitolul al IV-lea este abordată problematica referitoare la perfecţionarea contabilităţii in domeniul salariilor prin informatizarea acesteia.

La sfârşitul lucrării sunt concluzionate aspectele esenţiale în urma analizării capitolelor parcurse şi propunerile personale venite să îmbunătăţească sau să completeze activitatea în domeniul contabilităţii personalului, asigurărilor şi protecţiei sociale.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ŞI FUNDAMENTĂRI TEORETICE PRIVIND PERSONALUL, ASIGURĂRILE ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ

Delimitări conceptuale privind drepturile salariale, asigurările şi protecţia socială

Resursele umane, împreună cu resursele materiale şi cele financiare, au un rol deosebit în cadrul oricărei întreprinderi. Prin utilizarea resurselor umane, întreprinderea înregistrează cheltuieli care, din punct de vedere juridic, reprezintă datorii, iar salariaţii beneficii care, din punct de vedere juridic, reprezintă drepturi.

Salariaţii primesc în schimbul serviciilor prestate de ei un salariu. Prin definiţie, pentru cel care îl dobândeşte, salariul reprezintă un venit, iar pentru acela care îl plăteşte (angajatorul forţei de muncă), salariul reprezintă un cost.

Indiferent de numirea sa - leafă, remuneraţie, retribuţie -, salariul reprezintă suma de bani dată de angajatori angajaţilor pe baza unui Contract individual de muncă pentru munca efectuată ori pentru serviciile îndeplinite sau care trebuie îndeplinite. Astfel, între agenţii economici şi personalul angajat intervin decontări pentru munca prestată.

Salariul trebuie corelat cu productivitatea muncii pentru sporirea eficienţei economice. Această corelaţie exprimă şi determină :

legături strânse între rezultatele cantitative şi calitative ale muncii şi salariu;

formarea unor proporţii şi echilibre micro şi macroeconomice între volumul producţiei şi fondul de salarizare;

realizarea echilibrului dintre dezvoltarea economică a unei ţări şi ocuparea forţei de muncă;

împărţirea produsului nou creat în produs net şi produs necesar.

Creşterea productivităţii muncii reprezintă singura sursă de mărire a salariului.

În funcţie de componentele sale, salariul este de două feluri: brut şi net.