Politici și Tratamente Contabile Privind Beneficiile Angajaților

Introducere

Pornind de la teoria firmei bazată pe cunoștinţe, care afirmă că ”firma este o structură de piaţă a cărei resursă principală este capitalul uman”, este evident că se pot determina o multitudine de relaţii între societate şi personalul angajat.

În orice organizație, indiferent de domeniul de activitate, resursele umane reprezintă singurele resurse capabile de a genera alte resurse. Resursele umane reprezintă însăși organizația deoarece fără prezența efectivă a oamenilor, care știu ce au de făcut, este imposibil ca organizația să-și atingă obiectivele.

Companiile în ziua de astăzi știu că dacă au angajați motivați înseamnă creșterea eficienței angajatului, de aceea investițiile în motivarea angajaților sunt necesare în toate companiile,indiferent de dimensiune și de țară.

Modalitatea de motivare a angajaților se realizează prin acordarea de către angajator, a unor beneficii financiare și nefinanciare, cum sunt primele, bonus-urile, telefonul, mașina, programele de training, asigurările medicale, abonamentele la centre de recreere sau vacanțe în străinătate.

Din punct de vedere contabil, la nivel internațional norma care dezbate problemele legate de beneficiile angajaților este Standardul Internațional de Contabilitate nr.19. În țara noastră, societățile cotate la bursă sunt obligate să recunoască beneficiile angajaților conform Standardului Internațional de Contabilitate nr. 19, iar celelalte tipuri de societăți pot alege să înregistreze beneficiile, fie conform Standardul, fie conform Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Lucrarea de față, intitulată „Politici și tratamente contabile privind beneficiile angajaților” debutează cu o introducere și este structurată pe două capitole, în care sunt abordate si exemplificate tipurile existente de beneficii ce se pot acorda angajaților.

Primul capitol, intitulat „Elemente și concepte definitorii privind beneficiile angajaților” cuprinde tratamentul acestor noțiuni atât în viziunea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IAS 19 „Beneficiile angajaților”) cât și în viziunea Directivelor Europene transpuse în legislația națională, respectiv prin OMFP 3055/2009.

IAS 19 „Beneficiile angajaţilor” acordă o importanţă deosebită, dar totuşi firească, forţei de muncă, aceasta ocupând un loc important, după investitori, ca cea mai importantă categorie de utilizatori ai informaţiei financiare.

În al doilea capitol este prezentată societatea „Farmec” și modul cum sunt recunoscute și înregistrate beneficiile pe care le acordă aceasta angajaților ei. Din acest capitol vom înțelege cum se calculează și înregistrează din punct de vedere fiscal și contabil, concediile de odihnă, medical, de maternitate, cum sunt remunerați salariații și nu în ultimul rând vom desprinde cum se procedează pentru acordarea cel mai important beneficiu, pensia.

Capitolul 1. Elemente și concepte definitorii privind beneficiile angajaților. Național și internațional.

1.1. Definirea beneficiilor angajaților

Beneficiile angajaților sunt toate formele de contraprestații pe care le acordă entitatea angajaților în schimbul muncii depuse.1 Angajatul primește salariu și anumite beneficii, care se stabilesc prin negocieri între angajator și angajați sau reprezentați de sindicate. În urma negocierilor se încheie contracte colective și/sau individuale de muncă, prin care angajații se obligă să efectueze activitățile prevăzute în contract, iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca prestată.

Standardul Internațional de Contabilitate nr. 19, denumit „Beneficiile angajaților”, tratează problematica drepturilor salariale ale angajaților privite sub toate aspectele economice. Acest Standard recomandă modul de contabilizare și prezentare de către angajatori a informațiilor referitoare la beneficiile angajaților.

Pentru contabilizarea, recunoașterea și evaluarea beneficiilor angajaților, IAS 19 impune entităților să utilizeze contabilitatea de angajament, deoarece este o metodă de contabilitate în care tranzacțiile și alte evenimente sunt recunoscute atunci când au loc și nu atunci când numerarul sau echivalentul acestuia este încasat sau plătit, iar evenimentele sunt înregistrate în evidențele contabile și recunoscute în situațiile financiare ale perioadelor la care se referă.

IAS 19 cere unei entități să recunoască2 :

- o datorie, atunci când un angajat a prestat servicii în schimbul beneficiilor ce urmează a fi plătite în viitor;

- o cheltuială, atunci când entitatea consumă beneficiile economice ce apar ca urmare a serviciului prestat de un angajat în schimbul beneficiilor.

Este, de asemenea, important să înțelegem că recunoașterea și contabilizarea beneficiilor angajaților nu are legătură cu deductibilitatea fiscală a acestor avantaje; statele care aplică Standardele Internaționale de Contabilitate tratează prin legi speciale regimul juridic și fiscal al acestor beneficii.

Orice entitate care are salariați cu contract de muncă, cât și angajații respectivi trebuie să suporte anumite cheltuieli privind asigurările, protecția socială și personalul, însă standardul IAS 19 prevede doar partea suportată de entitate, nu și pe cea suportată de stat sau de angajat.