Politici și Tratamente Contabile privind Stocurile

Introducere

Prin prezenta lucrare îmi propun să analizez politicile şi tratamentele contabile privind elementele de natura stocurilor aşa cum sunt prezentate acestea în Standardul Internaţional de Contabilitate numărul 2 “Stocuri”, atât din punct de vedere teoretic, printr-o sinteză a lucrărilor de specialitate, cât şi din punct de vedere practic, prin exemplificarea aplicării acestei norme contabile.

Motivul alegerii acestei teme este prezenţa cu caracter continuu a elemetelor de stocuri ca resurse (active) deţinute de societăţile comerciale (în mod special cele care au obiectul de activitate comercializarea mărfurilor). Astfel, putem spune că politicile şi tratamentele contabile adoptate de entităţi cu privire la elementele de natura stocurilor joacă un rol important atât în desfăşurarea activităţii, cât şi în raportarea poziţiei financiare a acestora, influenţând preţurile, costurile şi implicit profiturile.

În cadrul unei societăţi comerciale, am considerat că o importanţă măjoră în desfăşurarea activităţii, o are un sistem de control intern performant, care să ducă la realizarea eficientă a obiectivelor propuse de aceasta. Astfel, am realizat un studiu de caz cu privire la activitatea de achiziţionare, gestiune şi vânzare a stocurilor la societatea comercială „MT Software Consulting” S.R.L., pentru a putea evidenţia riscurile la care se supune aceasta în cazul în care nu are un sistem de control intern perfomant.

În primul capitol al prezentei lucrări sunt definite şi explicate, din punct de vedere teoretic, politicile şi tratamentele privind stocurile aşa cum sunt acestea prezentate de către IAS 2 “Stocuri”.

Al doilea capitol al prezentei lucrări cuprinde aplicarea practică a Normei Internaţională IAS 2 „Stocuri”, precum şi analiza şi perfecţionarea controlului intern al societăţii comerciale pe care s-a realizat studiul de caz.

Capitolul 1 “Aspecte teoretice privind stocurile”

1.1. Referenţialul contabil

Standardele Internaţionale de Rapoartare Finanaciară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză Internaţional Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde (metode, politici, opţiuni) contabile. În prezent ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB) care este o organizaţie non-profit, independentă, care are următoarele obiective principale:

- să elaboreze un set unic de înaltă calitate, uşor de înţeles, şi acceptate la nivel mondial, de standarde internaţionale de raportare financiară;

- să promoveze utilizarea şi aplicarea riguroasă a acestor standarde;

- să ia în considerare nevoile de raportare financiară ale economiilor emergente şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri);

- să găsesască soluţii de înaltă pentru a permite convergenţa dintre standardele contabile şi IFRS.

Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS), printre care şi IAS2 „Stocuri”.

„IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.”

IFRS sunt considerate a fi un set de standarde „bazate pe principii”, întrucât stabilesc reguli generale, dar impun şi anumite tratamente contabile specifice, dispunând astfel de un instrumental format din politici şi opţiuni contabile.

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară cuprind:

• Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după 2001

• Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de 2001

• Interpretări ale Comitetului Internaţional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) — emise după 2001

• Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de 2001

Politicile şi opţiunile contabile cuprinse în IFRS sunt utilizate de managerii entităţii în procesul de comunicare financiară, prin întocmirea şi publicarea de situaţii finanaciare.

"Politicile contabile sunt metode detaliate de evaluarea, măsurare şi recunoaştere pe care o întreprindere le-a ales dintre cele generale acceptate de lege, standarde contabile sau practici comerciale.”

Opţiunea contabilă reprezintă o alternativă din mai multe variante de evaluare, tratament contabil, recunoaştere şi prezentare a informaţiei privind aceeaşi speţă.

Norma internaţională IAS 2 „Stocuri” clarifică aspecte cu privire la evaluarea şi recunoaşterea stocurilor, modalităţile pentru determinarea bazelor de evaluare şi recunoaştere şi informaţiilor referitoare la stocuri ce trebuie prezentate în situaţiile financiare. Această normă internaţională este transpusă în România prin OMFP numărul 1752/2005 şi prin OMFP 3055/2009 care intră in vigoare pe data de 01.01.2010.