SC Alfa International SRL

1.1. PREZENTAREA ŞI PROFILUL FIRMEI,

SPECIFICUL MEDIULUI DE AFACERI

SC ALFA INTERNAŢIONAL SRL este o societate cu capital integral privat, înfiinţată în anul 1994, şi înregistrată la Registrul Comertului Timis, având un capital social de 50.000.000 lei.

Firma este specializată în dezvoltare software în logistică şi automatizări industriale, achiziţii de date, şi administrare de baze de date. Firma şi-a dobândit deja o vastă experientă internaţională, realizând proiecte atât în Europa ( România, Germania, Austria, Ungaria) cit şi pe continentul american ( Mexic).

De la înfiinţare şi până în prezent, firma a finalizat peste 20 de proiecte complexe pentru producători şi distribuitori de produse lactate, produse farmaceutice, lacuri şi vopsele, ape minerale şi sucuri, etc.

Firma oferă soluţii complete, de la automatizări primare, vizualizări şi comenzi simple, la integrări complete ale întregului sistem informatic ( sisteme complexe de gestiune a stocurilor şi depozitelor, sisteme de analiză completă a parametrilor de producţie, rapoarte, evaluări rapide, sisteme de analiză şi control a erorilor, automatizări industriale de depozite pe verticală).

Firma aduce clienţilor săi beneficii economice semnificative şi un control sporit al operaţiunilor, prin focalizarea soluţiilor sale asupra creşterii productivitaţii şi scăderea costurilor în punctele cheie ale proceselor de fabricaţie, depozitare. Se aduc soluţii prin analizarea circuitelor informaţionale şi operaţionale şi îmbunătăţirea lor cu ajutorul sistemelor de depozitare, transport, achiziţii de date şi administrare baze de date.

1.2. METODE ŞI TEHNICI

DE PROMOVARE A PRODUSELOR

Firma participă în fiecare an la târgurile şi expoziţiile organizate în ţară cit şi cele

internaţionale, prezentându-şi produsele prin simulări şi demonstraţii.

Anual, firma realizează cataloage, pliante, cd-rom-uri, prezentări pe pagină web în care sunt prezentate proiecte realizate, oportunităţi de realizare, funcţionare sau diverse variante de realizare.

1.3. MODALITĂŢI DE NEGOCIERE DIRECTĂ

În general, beneficiarul este cel care face o cerere de ofertă în care menţionează care sunt cerinţele pentru lucrarea ce urmează a fi realizată.

Beneficiarul realizează caietul de sarcini, acesta putând să şi vânda caietul de sarcini realizat.

Caietul de sarcini cuprinde o descriere a instalaţiilor, construcţiei. De-asemenea în caietul de sarcini se regaseşte o descriere amănunţită a modului în care se doreşte să funcţioneze lucrarea ce urmează a fi realizată, cu cit mai multe detalii.

Sunt menţionate în mod obligatoriu cerinţele speciale pentru lucrare, adică acele cerinţe care fac ca instalaţia respectivă să se deosebească de cele de acelaşi gen.

Există şi varianta în care beneficiarul “lansează” un caiet de sarcini minimal, cu descrieri generale a instalaţiilor, fară prea multe detalii.

Beneficiarul adună toate ofertele, din care se alege una sau mai multe firme - dintre cele ofertante - cu care se negociază mai departe toate aspectele ce privesc lucrarea, de la început până la final, dar de această dată pe caietul de sarcini extins.

Beneficiarul, împreună cu ofertantul - care devine furnizor/ producător - stabilesc un plan de desfaşurare a proiectului. Se va întocmi un contract între cele două părţi, în care vor fi stabilite în prîncipal, următoarele:

-valoarea totală a contractului;

-avansul acordat, în termenul stabilit prin contract;

-sumele parţiale care se vor achită de către beneficiar, pe măsura finalizării parţiale a lucrărilor;

-procentul penalizărilor, în cazul întârzierii efectuarea plăţilor;

-termenul de finalizare a lucrărilor;

-modalităţi şi termene de testare, punere în funcţiune;

-menţionarea termenelor de garanţie;

-modalităţi şi perioadele de acordare a service-ului pentru lucrarea executată.

După negociere, chiar dacă sunt stabilite prin contract toate clauzele specifice, este necesar să existe o permanentă comunicare între beneficiar şi producător/ furnizor, în fiecare fază a realizării proiectului.

CAPITOLUL II

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

IMPOZIT INDIRECT

2.1. CONŢINUTUL ŞI ROLUL IMPOZITELOR

ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariţie este legată de existenţa statului şi a banilor.

În legatură cu criteriile dimensionării sarcinilor fiscale, au fost formulate mai multe teorii: teoria echivalentei, teoria sigurantei, teoria sacrificiului.

Adepţii teoriei echivalenţei, susţin că impozitele reprezintă o contraprestaţie pe care cetăţenii o datorează statului pentru serviciile aduse lor de către acesta.

Toria siguranţei susţine că impozitele trebuie considerate drept prime de asigurare pentru viaţa şi averea cetăţenilor. Creînd condiţii pentru desfaşurarea în sigurantă a diferitelor activităţi (prin legi, instituţii şi organe de stat), statul trebuie să primească o parte din veniturile nrealizate sub protecţia sa, sub forma impozitelor.

Potrivit teoriei sacrificiului, impozitul reprezintă un produs necesar raportului dintre putere şi supuşi. În consecintă, în calitatea sa de instituţie de suprastructură, statul are dreptul să ceară supuşilor să facă un anumit sacrificiu, menit să acopere cheltuielile publice.

Sintetizând pluraritatea definiţiilor menţionate şi multe alte ce există în literatură de specialitate, impozitul reprezintă o forma de prelevare silită la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerestituibil, a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi /sau juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice.

Principalele caracteristici ale impozitelor:

-este o prelevare silită , cu caracter obligatoriu;

-impozitul nu presupune şi o prestaţie directă (şi imediată) din partea statului. Prin aceasta impozitele se deosebesc în mod principal fată de taxe, în cazul cărora există un raport de contraserviciu direct. Bineînţeles, impozitele presupun realizarea unor contraservicii publice (apărare naţională, securitate şi ordine publică, protecţie socială, etc.).

-prelevările cu titlu de impozit sunt nerestituibile, astfel că niciunul dintre contribuabili nu poate pretinde o plată directă directă din partea statului, pe baza impozitelor suportate.

În majoritatea tărilor lumii, rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe

plan financiar. În tările cu economii concurenţiale de piată, acest rol este cvasinatural, întrucit cea mai mare parte a resurselor financiare mobilizate de stat pentru acoperirea necesităţilor publice provin din încasările eferente impozitelor.

În plan economic, impozitele se folosesc ca pirghie de politică economică. Astfel impozitele se manifestă ca instrumente de stimulare sau de frînare a unor activităţi şi zone (regiuni), a consumului anumitor mărfuri şi/sau servicii. Totodată impozitele pot îngrădi sau pot impulsiona relaţiile comerciale cu exteriorul, în ansamblu cu anumite tări.

Deci impozitele au atât un rolul de alimentare cu fonduri a bugetului de stat, cit şi acela al unui factor de echilibru în economie.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifesta prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei părţi importante a produsului intern brut. Această redistribuire apare în procesul mobilizării la buget a impozitelor directe şi indirecte şi are influenta mai mult sau mai puţin intensă asupra comportamentului economic al diverselor categorii de contribuabili.