Sistemul indicatorilor de performanță economico-financiară în diagnosticul intreprinderiii

Introducere

Motto : ”Încet, dar sigur spre performanță.

Uneori și singur” Dan Grossu

Viteza este elementul de bază care caractezizează societatea economică de astăzi. Ea definește evoluția acesteia, în trepte, de la întâia, de unde își pornește începuturile, până la acele trepte la care pentru început aspiră să ajungă, defininându-și nivelul de performanță dorit. Pentru ca mai apoi, prin eforturi și muncă comună, aceste rezultate, o dată realizate, să devină noi puncte de pornire pentru noi obiective propuse spre a fi atinse.

Aceste caracteristici au stat la baza dezvoltării în galop a societății economice, dând conținut amplu termenului de performanță. Acestă noțiune, atât de familiară în contextul actual, cunoaște multiple laturi și aspecte identificate de fiecare societate pentru a-și materializa rezultatele obținute.

În literatura dedicată, economică, s-au creat destule opinii referitoare la dimensiunile și accepțiunile pe care le poate lua acest termen, fiecare din acestea reușind să explice sau să creeze raționamente logice pornind de la exemple concrete, lămurind doar unele laturi sau aspecte ale acestui concept.

O dată definit, oamenii specifici domeniul economic au învățăt să dimensioneze anumite laturi ale conceptului de performanță, încadrând acele ipostaze în indicatori prin măsurare cantitativă, exactă și cu precizie, dându-i valoare. Pe când alte elemente considerate ca fiind parte a conceptului de performanță, sunt măsurate cu ajutorul indicatorilor de natură calitativă, fără a apela la exprimarea cifrică și valorică. Astfel, totalitatea instrumentelor utilizate pentru determinarea aspectelor de natură calitativă cât și cantitative, formează în literatura de specialitate sistemul indicatorilor cu ajutorul cărora se măsoară și se apreciază nivelul de performanță al întreprinderii analizate.

Calcularea acestora, face diferența între cei performanți din punct de vedere economic și cei mai puțin performanți, accentuând dimensiunea tot mai largă a concurenței, existentă și întrepătrunsă cu rădăcini adânci în toate structurile economice contemporane. Astfel, fiecare agent economic, societate mică, companie de mare dimensiune încearcă să-și organizeze cât mai eficient activitatea economico-financiară pentru a putea susține concurența existentă pe piața locală, regională, națională, și poate, internațională.

În asemenea condiții, măsurarea și cuantificarea nivelului de performanței constituie un element indispensabil pentru a asigura menținerea și existența de mai departe a entităților implicate în activitatea economică.

Capitolul 1 – Delimitări conceptuale privind performanța

Concurența în societatea contemporană reprezintă un factor determinant și esențial în succesul sau eșecul întreprinderilor. Susținerea eficientă a acesteia, determină oportunitatea entității în domeniul activității desfășurate. Astfel, evaluarea performanțelor prezintă o condiție strict necesară pentru asigurarea oportunităților, progresului și dezvoltării pe parcurs, asigură ca succesul afacerii să fie unul durabil.

1.1. Delimitări și fundamentări privind diagnosticul financiar

Diagnosticul financiar al întreprinderii reprezintă metoda particulară de acces la informațiile și cunoștințele care identifică situația faptică a întreprinderii și presupune în același timp, determinarea variabilele de progres sau de regres și adoptarea măsurilor necesare pentru redresarea situației identificate. În literatura de specialitate se întâlnesc o mulțime de definiții care au drept scop înterpretarea și caracterizarea diagnsticului financiar.

Marian Siminică definește diagnosticul financiar al firmei ca fiind ”abordarea modernă a situației economico-financiare a firmei, bazată pe o utilizare unitară și completă a unei metodologii consacrate, cât și pe expunerea unor opinii și puncte de vedere originale și pe reconsiderarea unor concepte și termeni de specialitate” .

Constantin Bărbulescu consideră că diagnosticul financiar al întreprinderii reprezintă ”procesul de obținere a unei priviri de ansamblu asupra sănătății financiare și a echilibrului structural al întreprinderii” .

A. C. Martinet precizează în lucrarea sa ”Le diagnostic strategique” că ” diagnosticul financiar se bazează pe analiză financiară și presupune aprecierea, hotărârea, și ameliorarea situației identificate” .

În accepțiunea Silviei Petrescu ”diagnosticul financiar presupune judecăți asupra sănătății financiare a întreprinderii, punctele forte și punctele slabe ale gestiunii financiare, prin care se poate aprecia performanța și riscurile trecute, prezente și viitoare ce decurg din situațiile financiare, urmărind soluții pentru diminuara riscurilor și îmbunătățirea rezultatelor” .

Definițiile precedente date termenului de diagnostic financiar au drept scop căutarea caracteristicilor esențiale ce țin de structura întreprinderii, cunoașterea și identificarea relațiilor de cauzalitate, a legilor interne ale formării și evoluției acestora, constatarea vulnerabilităților și oportunităților de dezvoltare, precum și identificarea mecanismelor de creare de valoare în vederea evaluării performanțelor și fundamentării deciziilor de management. Astfel, etapa de înțelegere și explicare a funcționării sistemului întreprinderii pregătește obiectivul final urmărit: evaluarea aptitudinilor întreprinderii de a face față constrângerilor de competivitate și perinitate existente în economia contemporană.