Structura Capitalului și Dezvoltarea Întreprinderii

INTRODUCERE

În cadrul lucrării mele vreau să prezint importanţa că unităţile patrimoniale indiferent de tipul şi forma de organizare, trebuie să-şi constituie capitalul, ca prima măsura şi ca element important al patrimoniului care le creeaza posibilitatea stabilirii relaţiilor cu terţii pentru demararea şi dezvoltarea obiectului activităţii. Capitalul exprimă, în esenţă, sub forma bănească, obligaţiile unităţii faţă de cei care participă la constituirea sa, aceştia fiind atât pesoane fizice (asociati, actionari), cât şi persoane juridice (societăţi, fundaţii, instituţii, statul).

Conceptul de capital trebuie utilizat de către societăţi comerciale, având la baza necesităţile utilizatorilor situaţiilor financiare. În cazul în care utilizatorii sunt preocupaţi de menţinerea capitalului nominal investit se adoptă conceptul financiar al capitalului, iar dacă aceştia sunt preocupaţi de capacitatea de exploatare a societăţii se adopta conceptul fizic al capitalului.

Orice manager trebuie să cunoască structura capitalului şi valoarea unei firme pentru a putea lua o decizie dacă firma respectivă este finanţată adecvat. Structura capitalului oferă în acest sens primele informaţii despre situaţia financiară a unei firme. Pentru managerul unui grup de firme, structura capitalului devine importantă pentru continuitatea activităţii acesteia.

Proporţia dintre datorii şi capitaluri folosite pentru a finanţa activitatea unei firme are

implicaţii asupra valorii acţiunilor. În plus, structura capitalului afectează levierul financiar, care la rândul său afectează rezultatele şi riscul aşteptat atât al proprietarilor cât şi al creditorilor firmei.

Această proporţie canalizează fenomenul interdependent între levierul financiar şi structura capitalului atunci când compania are cheltuieli de exploatare fixe şi cheltuieli financiare fixe, în structura costului

În prima parte a lucrării mele am prezentat importanţa constituirii capitalului, originea şi modalităţi de formare a capitalului social.

Capitalul este un stoc de bunuri create prin muncă servind nu consumaţiei directe a oamenilor, ci producerii de noi bunuri. Capitalul este o sursă permanentă de venituri

O structură optimă a capitalului reprezintă în fapt, o decizie importantă pentru orice mediu de afaceri. Această decizie nu e necesară doar din nevoia de a maximiza rezultatele, dar şi pentru ca firmele să fie mai competitive în cadrul sectorului de activitate.

Structura patrimonială este stabilită de contabilitate şi se regăseşte in activul bilanţului.

După modul în care participă la activitatea economică, cum se consumă şi se înlocuiesc elementele capitalului tehnic se împart în: capital fix şi capital circulant.

Am prezentat în scurt existenţa capitalului real şi fictiv în societatea comercială. Capital tehnic (real), cuprinde bunurile ce au existenţă fizică, materială. Capital nominal (fictiv), nu are o valoare reală intrinsecă ci semnifică valoarea; se prezintă sub forma titlurilor de proprietate (acţiuni); capital bănesc, lichid.

Capitolul doi a lucrării prezintă sursa capitalului creşterea capitalului prin fonduri proprii, ca şi autofinanţarea sau prin împrumut de capital. Cea mai bună structură a capitalului depinde de mai mulţi factori. Astfel, dacă o firmă îşi finanţează activităţile din împrumuturi, creditorii aşteaptă ca suma investită plus dobânda să le fie achitată conform contractului de împrumut. Imposibilitatea firmei de a achita sumele scadente, poate conduce la acţiuni în justiţie din partea creditorilor. Finanţarea unei afaceri prin intermediul împrumutului este mai ieftină decât prin intermediul capitalului.

În al treilea capitol am prezentat globalizarea economiei mondiale ca procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale în sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale, tot mai largi şi mai variate, cu implicaţie directă asupra globalizării activităţilor, cerând la rândul lor o soluţionare globală.

Capitolul patru conţine un studiu de caz, clasa de performanţă financiară şi clasa generală de risc de creditare pentru majorarea capitalului al S.C. Anonymus S.R.L.

CAPITOLUL I.

ASPECTELE GENERALE PRIVIND CAPITALUL

1.1.NOŢIUNEA DE CAPITALURI

Unităţile patrimoniale indiferent de tipul şi forma de organizare, trebuie să-şi constituie capitalul, ca prima măsură şi ca element important al patrimoniului care le creează posibilitatea stabilirii relaţiilor cu terții pentru demararea şi dezvoltarea obiectului activităţii.

Capitalul exprimă, în esenţă, sub forma bănească, obligaţiile unităţii faţă de cei care participă la constituirea sa, acestia fiind atât persoane fizice (asociaţi, acţionari), cât şi persoane juridice (societăţi, fundaţii, instituţii, statul).

În sensul general, capitalul reprezintă bunurile folosite pentru a produce alte bunuri şi pentru a obţine profit. Se mai numeşte capital tehnic sau mijloace de producţie și faţă de factorii de producţie originari primari (pământuri sau natura, forţa de muncă) se prezintă ca un factor derivat (este rezultatul unor procese de muncă anterioare). De asemenea, capitalul are caracter creativ, reproductibil, de bunuri și servicii, adică se autovalorifică în procesul folosirii. Capitalul este o sursă permanentă de venituri.