Studiu de caz privind calcularea costului de producție la Confecția SCM Ploiești după metoda standard-cost

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA DE GESTIUNE

1.1. OBIECTUL ŞI ROLUL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE ŞI CALCULAŢIEI COSTURILOR

Costul este expresia unui raport între forma bănească a cheltuielilor pe care le efectuează o întreprindere pentru obţinerea şi distribuţia (desfacerea) producţiei sale, într-o perioadă de timp determinată şi cantitatea de bunuri, materiale, lucrări, servicii care formează aceasta producţie, exprimată în anumite unităţi de masură. Pentu calculul costurilor este necesar studiul ambelor coordonate care definesc costul unitar şi anume: cheltuielie de producţie şi desfacere exprimate în bani şi producţia care le ocazionează determinată organizatoric şi cantitativ. Aceste coordonate constituie obiect de studiu pentru contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor în funcţie de natura sa, de rolul şi scopul urmarit prin calcul.

În cazul cheltuielilor privind obţinerea şi desfacerea producţiei, contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor cuprinde în sfera sa de cercetare următoarele aspecte principale:

- modul de formare al cheltuielilor care se cuprind în costuri şi stabilirea de criterii pentru delimitarea lor faţă de alte consumuri şi plăţi băneşti care intervin în întreprindere;

- comportamentul şi gruparea cheltuielilor privind obţinerea şi desfacerea producţiei în raport cu factorii care le generează şi cu caracterul lor;

- diverşi indicatori calculaţi în funcţie de cheltuielile privind producţia şi desfacerea, cum ar fi: gradul de rigiditate al înterprinderii, indicii de valabilitate, cheltuieli materiale la 1000 lei producţie marfă, costuri la 1000 lei producţie marfă, etc.

În privinţa celei de a doua coordonate a raportului care definesc costul unitar, contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor studiază producţia din două puncte de vedere şi anume:

- în calitate de activitate sau proces care se desfăşoară într-un anumit cadru tehnico-organizatoric, folosit într-un grad sau altul în acest scop şi servind concomitent pentru delimitarea cheltuielilor pe sectoare;

- în calitate de rezultat material concret al consumării productive a elementelor fundamentale ale procesului de producţie.

Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor mai are ca obiect şi unele probleme de ansamblu cum ar fi:

- studiul conceptelor fundamentale care guvernează gândirea şi calculul costurilor;

- studiul metodelor de calcul, de optimizare şi prognoză a costurilor, a condiţiilor de aplicare a acestora în înterprindere.

Acţiunea de determinare a costului producţiei are un rol deosebit datorită funcţiilor pe care le îndeplineşte acest indicator economic pentru optimizarea deciziilor în înterprindere.

Mărimea costurilor de producţie determinate prin calcul constituie într-un cadru competiţional un criteriu de bază care condiţioneză perfecţionarea proceselor tehnologice, introducerea raţionalizărilor şi invenţiilor în procesul de fabricaţie, organizarea muncii şi a producţiei în general. Calculând costuri pentru producţia sa şi pentru fiecare unitate de produs în parte, înterprinderea poate defalca preţul obţinut pe piaţă în:

- partea care compensează toate valorile consumate pentru producţie şi desfacere;

- profitul întreprinzătorului;

Într-un mediu concurenţial, costurile au un rol important în fundamentarea deciziilor privind alegerea regimului optim al producţiei şi reglarea volumului său, ele constituie deci, un instrument deosebit, care condiţionează conducerea unităţii atât pe ansamblu cât şi pe fiecare subdiviziune internă a sa (secţie, atelier).

Costurile de producţie determinate prin calcul în etapa întocmirii studiilor de fezabilitate privind înfiinţarea unor noi întreprinderi servesc celor interesaţi să se orienteze asupra eficienţei economice a unităţilor preconizate, prin prospectarea legii. Aşadar în organizarea şi conducerea procesului de fabricaţie, în consolidarea autonomiei financiare a întreprinderilor, în planificarea rezultatelor curente ale unităţilor, în specializarea producţiei, şi organizarea cooperării cu alte unităţi, în practicarea unor preţuri promoţionale pe piaţă pentru produsele întreprinderii, etc, nivelul costurilor constitue unul din criteriile determinate. În calitatea sa de indicator şi mijloc de masură a cheltuielilor efectuate de unitate pentru obţinerea şi desfacerea producţiei sale, costul poate juca în toate cazurile adevaratul său rol, doar dacă este determinat în mod realist şi oportun.

1.2. CLASIFICAREA CHELTUIELILOR CARE FORMEAZĂ COSTUL PRODUCŢIEI

Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor procedează la gruparea cheltuielilor care determină structura acestora potrivit unor criterii ştiinţifice strict necesare şi în acelaşi timp convenabile pentru atingerea ţelurilor sale, între care: criteriul naturii cheltuielilor, criteriul omogenităţii conţinutului lor, criteriul importanţei lor în procesul de producţie, criteriul modului de repartizare în costul producţiei, criteriul modului de structurare a lor în costul produselor.

a). După natura lor cheltuielile unei întreprinderi se clasifică în:

- cheltuieli de exploatare;

- cheltuieli financiare;

- cheltuieli excepţionale.

Prin cheltuielile de exploatare se înţeleg acele consumuri şi plăţi băneşti care sunt determinate de operaţiunile care decurg din însuşi obiectul de activitate al întreprinderii (ex: valoarea consumului de materii prime, de materiale auxiliare de combustibil, uzura obiectelor de inventar, primele de asigurare datorate, cheltuielile poştale şi de telecomunicaţii, etc).