Taxa pe valoare adăugată - important venit al bugetului de stat

INTRODUCERE

Statul, pentru a-și putea desfășura activitatea în condiții optime are nevoie de resurse. Încă din cele mai vechi timpuri, acesta își colectează resursele prin aplicarea de impozite. În condițiile actuale, societatea evoluează și nevoile sociale sunt mai numeroase. Pentru acoperirea nevoilor, statul atrage aceste resurse prin intermediul impozitelor directe și indirecte, prin prelevarea acestora de la membrii societății în sume fixe sau sub forma cotelor procentuale. Prin alegerea acestei lucrări am căutat să aprofundăm și să înțelegem rolul și necesitatea impozitelor indirecte, respectiv a taxei pe valoare adăugată, în structura veniturilor bugetului de stat și modul în care acestea contribuie la formarea veniturilor fiscale ale statului. Cea mai întâlnită formă a impozitelor indirecte este reprezentată de taxele de consumație, care poartă denumirea generică de ”taxe”, acestea nepresupunând o contraprestație, fiind obligatorii și neavând destinație specială. Taxa pe valoare adăugată a apărut în peisajul sistemelor fiscale destul de recent. Aceasta a apărut prima dată în Franța în anul 1954, la inițiativa Maurice Laure, iar ulterior acest impozit a fost introdus în Europa, Asia, Africa și America Latină. În România, taxa pe valoare adăugată a fost introdusă în anul 1992, cu aplicabilitate începând cu anul 1993, înlocuind ”Impozit pe circulația mărfurilor” aplicat în timpul perioadei comuniste. Cota standard a taxei pe valoare adăugată în anul 1993 a fost de 18%. Taxa pe valoare adăugată a fost adoptată pentru a participa la creșterea veniturilor statului și din rațiuni de normalizare a sistemelor fiscale la nivelul țărilor europene.

Primul capitol ”Aspecte teoretice cu privire la impozite și taxe, structura veniturilor bugetului de stat și particularități privind activitatea desfășurată de unitatea plătitoare” al prezentei lucrări am încercat să prezentăm aspecte teoretice ce fac referire la structura taxelor și impozitelor, precum și prezentarea societății unde am efectuat studiul de caz. Am prezentat societatea S.C. ALPHA SERVICE S.R.L. precum și o analiză succintă a evoluției principalilor indicatori economici în ultimele 3 exerciții financiare. Al doilea capitol ”Reglementarea juridică a taxei pe valoare adăugată” prezită aspecte teoretice cu privire la taxa pe valoare adăugată precum: apariția și evoluția cotelor taxei pe valoare adăugată în Europa și în România, norme de aplicare a legislației în vigoare, drepturile și obligațiile contribuabililor față de bugetul de stat. Cel de-al treilea capitol ”Tratamentul contabil al taxei pe valoare adăugată” ilustrează importanța și modul de reflectare în contabilitatea entității analizate a taxei pe valoare adăugată. În acest capitol sunt enumerate documentele justificative precum și declarațiile ce contribuabilii au obligația să le aibă și să le prezinte în momentul inspecției fiscale. Prezenta lucrare se finalizează cu o serie de concluzii și păreri proprii formulate ca urmare a cercetării efectuate asupra temei abordate. În același timp, accentul s-a pus pe rolul și importanța plății taxelor și impozitelor către bugetul de stat.

4

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA IMPOZITE

ȘI TAXE, STRUCTURA VENITURILOR BUGETULUI

DE STAT ȘI PARTICULARITĂȚI PRIVIND ACTIVITATEA

DESFĂȘURATĂ DE UNITATEA PLĂTITOARE

Statul, pentru a putea funcționa trebuie să efectueze o serie de cheltuieli în interes propriu și în interesul societății, aceste cheltuieli poartă numele de „cheltuieli publice”. Pentru finanțarea acestora, este nevoie de resurse. Statul atrage aceste resurse prin intermediul taxelor și impozitelor care sunt prelevate de la membrii societății în sume fixe sau sub forma cotelor procentuale. Impozitele, la fel ca și taxele sunt de mai multe feluri și sunt calculate în diverse moduri.

1.1. CONCEPTELE DE IMPOZITE ȘI TAXE

Impozitele reprezintă cea mai veche și cea mai importantă resursă financiară a statului. Acestea își au originea în perioada de statornicire a organizației statale. Inițial, impozitele1 se preluau din bunurile private ale populației, acestea neavând reglementări specifice sau legislative. Odată cu introducerea monedei s-a început prelevarea de impozite în bani începând să apară și reglementări legislative în acest sens. Impozitele reprezintă plăți efectuate către bugetul de stat. Acestea au caracter definitiv, fiind nerambursabile. Plătitorii de impozite nu pot solicita un contraserviciu direct și imediat din partea statului. Acestea, în momentul în care se colectează la bugetul statului se depersonalizează, urmând a fi destinate acoperirii cheltuielilor publice.2 Plata impozitelor se realizează în cuantumul și termenul precis stabilit de lege. Legea care introduce impozitul este dată de Parlament, dar este aplicată de Guvern și de administrația financiară. Neplata sau plata cu întârziere a impozitelor atrage după sine majorări ale acestora sau sechestru pe bunuri.

Principalele trăsături ale impozitelor sunt: legalitatea impozitelor - prevede că fixarea impozitelor se face în baza autorizării conferite prin lege. Nici un impozit al statului nu se poate fixa sau percepe decât dacă există legislație care să reglementeze acel impozit; obligativitatea impozitelor - aceasta presupune că plata impozitelor nu este benevolă, ci are caracter obligatoriu pentru toate persoanele care au sau obțin venituri sau sunt deținătoare de bunuri din categoriile

1 IMPÓZIT, impozite, s.n. Prelevare obligatorie, fără prestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general; dare. - Impozit direct = impozit stabilit în mod nominal în sarcina persoanelor fizice și juridice, având ca bază de impozitare veniturile sau averea acestora. Impozit indirect = impozit inclus în prețul de vânzare al unor bunuri materiale și servicii, vărsat la bugetul de stat de către agenții economici, dar suportat de consumatori.

2 Moșteanu, T., Câmpeanu, E., Țâțu L., Tudor, R., Panaite, A., Cataramă, D., Stoian, A., Attila ,G., Brașoveanu, I., Mircescu E., Finanțe Publice, Editura Universitară, București, 2003, p.159.

supuse impozitării conform legilor în vigoare; nerestituirea impozitelor - precizează, că impozitele la fondurile publice de resurse financiare se fac cu titlu definitiv și nerambursabil. Fondurile obținute din impozite se utilizează doar la finanțarea obiectivelor necesare întregii societăți; nonechivalența impozitelor - aceasta poate fi explicată ca o plată în schimbul căreia contribuabilii nu beneficiază de servicii directe și imediate din partea autorităților publice.

Taxele sunt reprezentate de plăți efectuate către instituțiile statului, de către persoanele fizice sau juridice, care beneficiază de servicii publice la cerere. Taxele reprezintă obligații bugetare datorate de către persoanele fizice și (sau) juridice reprezentând plata fără echivalent pentru serviciile solicitate de către acestea unor instituții ale statului după principiul recompense speciale. Reglementările legislative în vigoare prevăd mai multe categorii de taxe, ele putând fi în sume fixe, în cote procentuale3 sau în cote progresive. După modul în care se stabileșe cuantumul taxelor, acestea pot fi fixe sau forfetare, proporționale sau progresive.

Principalele trăsături ale taxelor sunt: plata neechivalentă - presupune că valoarea serviciilor prestate de către instituțiile publice este neechivalentă, deoarece valoarea acestora poate fi mai mare sau mai mică comparativ cu sumele încasate din perceperea taxelor; subiectul plătitor - este stabilit în momentul solicitării unui serviciu (activități) din partea unei instituții publice; taxele - reprezintă o contribuție ce acoperă cheltuielile cu un serviciu solicitat de o persoană fizică sau juridică, în mod direct și imediat. Spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți către bugetul statului cu ocazia și cu prestarea unui serviciu public. În cazul impozitelor, lipsește prestarea unui serviciu direct din partea statului, situația fiind inversă în ceea ce privește taxele. Impozitele, în general se determină în funcție de baza impozitată, pe când mărimea taxelor este influențată de natura serviciului prestat. În ceea ce privește impozitele, termenul de plată are dată fixă; în cazul taxelor, termenul de plată este generat de momentul prestării serviciului sau ulterior.