Utilizarea Aplicațiilor Intranet în Activitatea unei Firme

1. ASPECTE GENERALE

Conceptul de intranet a apărut şi s-a dezvoltat odată cu apariţia şi mai ales, dezvoltarea Internet-ului. Internetul este o reţea internaţională de reţele de calculatoare care cunoaşte o amploarea deosebită datorită unor standarde care fac ca informaţia să poată circula între calculatoarele conectate în reţea din toată lumea într-un timp foarte scurt. Internetul ca o reţea ce acoperă toată lumea şi care are posibilitatea de extindere permanentă şi nelimitată prezintă un potenţial extraordinar pentru tot ceea ce tine de comunicarea umana, informare, documentare şi alte activităţi din orice domeniu academic, economic, politic ş.a.m.d.

Internetul îşi are originea într-o reţea militară experimentală de comunicaţii, numită ARPAnet (reţeaua agenţiei de cercetări avansate) care a fost proiectată acum 20 de ani cu scopul de a "supravieţui funcţional în cazul unei conflagraţii şi distrugeri a unei părţi a reţelei" Jalobeanu Mihai. Astfel, chiar dacă anumite puncte ale reţelei sunt distruse de un eventual atac, infrastructura reţelei nu are prea mult de suferit şi îşi poate continua activitatea prin celelalte puncte ale sale care rămân intacte printr-o reconfigurare a sistemului. Aşa s-a ajuns la un sistem care "poate schimba automat căile de transmisie a informaţiilor în cazul unor defecţiuni sau a unor blocaje datorate supraîncărcării" Jalobeanu Mihai.

La început această reţea a fost rezervată exclusiv folosului funcţionarilor guvernamentali şi cercetătorilor în computer science. Cu timpul însă, dezvoltările tehnologice şi extinderea reţelelor locale au condus la ideea interconectării acestor reţele. Ideea aceasta ambiţioasă a determinat construirea unor supercalculatoare şi a condus la o organizare ierarhică şi modulară a reţelelor. Pasul următor a fost finanţarea de către NSF (Fundaţia Naţionala pentru Ştiinţă a S.U.A.) a conectării campusurilor universitare, ce a determinat realizarea unor reţele intermediare, de către companii şi organizaţii care aveau şi sarcina de a le întreţine. Tocmai implicarea, conform spiritului specific american a unor firme precum IBM, MCI care au evoluat ulterior ajungând adevărate consorţii, a făcut posibilă dezvoltarea unor nuclee proprii care să permită accesul rapid în reţea a milioanelor de utilizatori din toata lumea care folosesc astăzi Internetul în mod constant.

Astăzi Internetul reprezintă un "ansamblu de mii de reţele întreţinute de mii de organizaţii distincte de pe tot globul", astfel încât pentru utilizatorii simpli "nu exista o organizaţie centrală sau o autoritate supremă". Pentru asigurarea unui minim necesar de omogenitate în cadrul reţelei, s-a constituit asociaţia numită Internet Society care îşi propune "promovarea comunicării şi ameliorarea interschimbului de informaţii" Jalobeanu Mihai.

Această asociaţie este reprezentativă pentru o caracteristică esenţială a funcţionării Internetului şi anume voluntariatul, (care se respectă cel mai puţin tocmai de noii veniţi în reţea), întrucât ea este alcătuită din doua grupe de voluntari, care au în principiu atribuţii tehnice ce poarta titulaturile de : Internet Architecture Board responsabil de aprobarea standardelor, convenţiilor şi adreselor prin alocarea resurselor şi Internet Engeneering Task Force care se ocupă de problemele operaţionale şi tehnice prin delegarea de subgrupuri de voluntari pentru soluţionarea problemelor care se ivesc.

Referitor la modalitatea specifică de conducere a Internetului Mihai Jalobeanu o compară cu o biserică ce este condusă de un consiliu de enoriaşi care se ocupă de toate fără a avea o autoritate de decizie, guvernarea realizându-se exclusiv prin consens.

Deşi Internetul este atât de amorf încât nu se poate şti câte servere sunt conectate la un moment dat, numărul serverelor înregistrate este în continuă creştere, astfel ca în mai '94 numărul serverelor (puncte nodale în reţeaua ierarhică) înregistrate ajunsese la 2,2 milioane, estimându-se un număr de persoane care se pot conecta simultan cuprins între 20 şi 100 milioane de oameni.

Internetul oferă utilizatorilor lui o multitudine de servicii care variază prin modul de funcţionare în funcţie de producătorii fiecărui soft în parte. Standardele după care se centrează toate activităţile pe Internet presupun însă o anumită omogenitate prin instituirea unor protocoale de funcţionare.

Sunt patru instrumente mai importante disponibile pe Internet: WWW (World Wide Web-ul), Gopher-ul, E-mail-ul şi FTP-ul la care se adaugă încă două care sunt în general mai rar utilizate şi chiar ieşite din uz fiind depăşite şi anume Wais-ul şi Telnet-ul. Fiecare din acestea reprezintă un sistem aparte de comunicaţie în cadrul Internetului.

Deşi fiecare din aceste instrumente are o istorie proprie, în ultima vreme ele tind din ce în ce mai mult spre o utilizare îmbinată mai ales în cadrul www-ului care prin noile sale formate permite o integrare tot mai accentuată a mediilor informatice.