Criminalitatea gravă de dimensiuni transfrontaliere

Introducere 2

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚIUNI INTRODUCTIVE 3

1.1 Spațiul Schengen - noțiuni introductive 3

1.2 Caracteristici, tendințe și evoluții ale criminalității organizate transfrontaliere 8

CAPITOLUL II. TRAFICUL DE DROGURI 11

2.1 Concepte generale - dependență, toleranță, uz, abuz 11

2.2 Moduri și sisteme de operare în cadrul traficului de droguri 17

2.3 Prevenirea consumului de droguri 18

CAPITOLUL III. TERORISMUL 22

3.1 Definiții date terorismului 22

2.2 Forme de manifestare a terorismului 24

3.3 Combaterea terorismului 32

CAPITOLUL IV. TRAFICUL DE PERSOANE 39

4.2 Minorii - victime ale traficului de persoane 44

4.3 Prevenirea și combaterea traficului de persoane 47

CAPITOLUL V. CRIMINALITATEA ECONOMICO - FINANCIARĂ 49

5.2 Investigarea infracțiunii de spălare a banilor 50

5.2.1 Aspecte juridice referitoare la infracțiunea de spălare a banilor 50

5.2.2 Măsuri de combatere a spălării banilor 52

5.2.3 Metode de investigare a spălării banilor 53

5.3 Investigarea infracțiunii de corupție în domeniul afacerilor 54

5.3 Aspecte juridice referitoare la infracțiunea de corupție 54

5.2.2 Măsuri de combatere a corupției 55

5.3.3 Metode de investigare a faptelor de corupție 56

CONCLUZII 58

BIBLIOGRAFIE 60

Introducere

Ideea unei Europe Unite are la bază și premisa asigurării dreptului liber de circulație, de a alege locul în care să muncească ori să trăiască fără nicio restricție cetățenii săi. Pentru a beneficia pe deplin de ste drepturi era necesar să să creeze un spațiu european de securitate, libertate și justiție. Concret, spațiul comunitar trebuia să asigure cetățenilor săi protecție împotriva criminalității organizate la nivel transnațional, acces egal la sistemul judiciar, protejarea drepturilor fundamentale oriunde s-ar afla în statele membre. Toate aceste permise stabilite la nivel principial au fost operaționale la nivelul Uniunii Europene prin cooperarea în materia JAI.

Ambiția de a crea „spațiul european de securitate, libertate și justiție” în Uniunea Europeană se poate compara cu ceea care a propulsat piața unică și care i-a generat dinamica. Astfel, Spațiul Schengen reprezintă o zonă de circulație liberă în Europa conformă cu Acordul de la Schengen semnat pe 14 iunie 1985.

Crima organizată transfrontaliere în spațiul Schengen reprezintă o problemă crucială în numeroase state europene pentru că reprezintă o amenințare majoră pentru statul de drept și are consecințe foarte grave pentru victime, pentru economie și pentru dezvoltarea socială, astfel cum vom observa pe parcursul prezentei teze.

Primul capitol prezintă aspecte generale privind spațiul Schengen - scurt istoric, formare, cooperarea Schengen, precum și câteva aspecte generale privind criminalitatea organizată transfrontralieră, pentru ca în următoarele capitole să analizăm formele deosebite de criminalitate transfrontralieră, respectiv traficul ilicit de droguri, terorismul, spălarea banilor, corupție, traficul de persoane.

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1 Spațiul Schengen - noțiuni introductive

Acordul Schengen a fost semnat în 14 iunie 1985 de către 5 state (Germania, Belgia, Franța, Luxemburg și Olanda), iar la 19 iunie 1990 a fost semnată Convenția de aplicare a Acordului Schengen (intrată în vigoare în 1995). În momentul adoptării și intrării în vigoare a Tratatului de la Amsterdam (1999), s-a decis integrarea acestui acquis în legislația UE, deoarece el corespunde unuia din principalele obiective ale pieței unice: libera circulație a persoanelor. Integrarea juridică a acquis-ului Schengen în UE „a fost însoțită de o integrare instituțională. Consiliul UE a înlocuit Comitetul Executiv Schengen, iar Secretariatul General al Consiliului a luat locul Secretariatului Schengen” .

Implementarea Convenției Schengen are ca scop „eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele, incluzând măsuri de întărire a controalelor la frontierele externe. Aceste măsuri implică o politică de vize comună, prelucrarea cererilor de azil într-un sistem unic, cooperare judiciară și polițienească, precum și un schimb eficient de informații” .

Art. 3-8 din Convenția Schengen, reglementează modul de supraveghere și control al frontierelor externe. Pe lângă stabilirea unei liste a țărilor terțe ai căror cetățeni au nevoie de viză sau nu, pentru a intra în spațiul comunitar, au fost luate o serie de măsuri privind controlul și securitatea frontierelor UE în statele ale căror frontiere constituie frontiere externe ale spațiului. În prezent, peste 400 de milioane de oameni locuiesc în spațiul Schengen, care acoperă 26 state membre UE, plus Islanda, Norvegia și Elveția.

Construcția politică a unei Europe Unite a avut pe agenda sa și facilitatea capacităților de cooperare polițienească la nivel european, care, în prezent, se regăsesc într-un concept mai larg: un spațiu european al libertății, securității și justiției.

Strategia de Securitate a Uniunii Europene, adoptată în decembrie 2003, prevede o întărire a capacităților interne de asigurare a securității cetățenilor din spațiul comunitar, prin : o mai bună cooperare polițienească la nivel european; colectare centralizată a datelor prin intermediul Cooperării Schengen; o politică transversală de combatere a drogurilor; o politică globală de combatere a traficului de ființe umane și migrație ilegală; managementul integrat al frontierelor externe ale Uniunii Europene; o luptă puternică împotriva terorismului internațional; o strânsă cooperare cu statele nemembre.