Elemente de tactica criminalistica si psihologie judiciara aplicata in cadrul investigarii infractiunilor comise de criminali in serie

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Elemente de tactica criminalistica si psihologie judiciara aplicata in cadrul investigarii infractiunilor comise de criminali in serie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 89 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: emilian stancu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Criminologie

Cuprins

Introducere 5
CAPITOLUL I : NOȚIUNI JURIDICE. CLARIFICĂRI CONCEPTUALE SI DEFINIȚII PENALE ALE INFRACȚIUNII DE OMOR. 6
1.Protejarea dreptului la viată prin norme penale.Drept fundamental al omului. 6
2.Reglementarea juridică a infracțiunii de omor. 9
3.Crima și criminalitatea 13
CAPITOLUL II : ELEMENTE DE CRIMINALISTICĂ ȘI PSIHOLOGIE JUDICIARĂ ÎN CERCETAREA OMORURILOR COMISE DE CRIMINALI ÎN SERIE. 17
1.Definirea conceptului de criminal în serie 17
1.1.Elemente obiective 17
1.2.Elemente subiective 18
1.3.Definiție 19
2.Tipologia criminalului în serie 19
2.1.Distincții generale 19
2.2.Diferite categorii de criminali în serie. 20
2.3.Caracteristicile criminalului în serie. 22
2.4.Trăsaturile psihologice ale criminalului în serie 24
3.Profilul psihologic al criminalului în serie 25
4.Modul de operare al criminalului în serie. 27
5.Demers preventiv 30
6.Studiu de caz 31
CAPITOLUL III : CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI ÎN INFRACȚIUNILE COMISE DE CRIMINALI ÎN SERIE(conturarea ipotezelor profiling ) 46
1.Aspecte generale privind cercetarea la fața locului. 46
1.1.Noțiunea și importanța cercetarii la fața locului 46
1.2.Principiile tactice și procesuale privind cercetarea la fața locului. 47
1.3.Pregatirea in vederea cercetarii la fata locului 53
2.Cercetarea la fața locului a cadavrului.(anexa 5) 56
2.1.Etapele cercetarii la locul faptei a cadavrului. 56
2.2.Stabilirea datei morții și a eventualelor modificări în poziția cadavrului 60
2.3.Metodata descrierii semnalmentelor la identificarea persoanelor si a cadavrelor. 62
3.Particularitățiile cercetarii crimelor în funcție de mijloacele și procedeele folosite de criminali în serie. 65
3.1.Crime săvârșite cu arme albe și corpuri contondente. 65
3.2.Crime săvârșite prin asfixie. 67
3.3.Crime săvârșite prin împuscare. 70
3.4.Moartea violentă determinată de alți factori. 72
4.Expertiza criminalistică 74
4.1.Urme dactiloscopice. 74
4.2.Urme biologice. 77
4.3.Urmele existente pe cadavru ( raport urmă-instrument) 78
CONCLUZII 80
Bibliografie 81
Anexe 84
Anexa 1 85
Anexa 2 86
Anexa 3 87
Anexa 4 88
Anexa 5 89
Anexa 6 90

Extras din document

Introducere

Motivul care a stat la baza alegerii acestei teme de licență se regăsește în importanța cercetării criminalistice la fața locului în cazul infracțiunilor săvârșite de criminali în serie, și bineînteles conturarea unui profil psihologic al acestui tip de criminal.

Importanța rezultă din faptul că știința Criminalisticii pune la îndemâna organelor judiciare metodele şi mijloacele tehnico – ştiinţifice necesare descoperirii, fixării, ridicării şi examinării urmelor omuciderii, a identificării autorului şi eventual a victimei. Totodată, prin regulile tactice de efectuare a actelor de urmărire penală, precum şi prin metodologia cercetării omorului, este posibilă strângerea probelor necesare stabilirii adevărului si condamnarea faptuitorului.

Investigarea criminalistică a omorului se deosebește de cercetarea altor categorii de infracţiuni, prin problematica sa specifică, concentrată în câteva direcţii principale, respectiv: stabilirea cauzei şi naturii morţii, a circumstanţelor de timp şi de mod în care a fost săvârşită fapta, descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vieţii victimei, identificarea autorului, a eventualilor participanţi la comiterea omorului, precizarea scopului său și a mobilului infracţiunii

Lucrarea este structurată pe trei capitole:

Primul capitol va prezenta noțiunile juridice și clarificările conceptuale ale infracțiunii de omor.În cadrul acestui capitol am scris despre protejarea dreptului fundamental al omului prin norme penale,și anume dreptul la viață.În continuare acestui capitol am realizat reglementarea juridica a infracțiunii de omor,iar la finalul acestui capitol am analizat câteva date despre crima si criminalitate.

Al doilea capitol este dedicat criminalui în serie. În acest capitol voi realiza analiza complexă a crimei în serie,potrivit căreia, crima în serie reprezintă uciderea de victime disparate în timp,de la zile la săptamani sau luni,între ele. Aceste pauze de timp între omoruri sunt denumite și ca perioade de „calmare”. Tot în cadrul acestui capitol am încercat realizarea unei tipologi a criminalui, a modului său de operare,făcând și o analiză aprofundată a profilului psihologic al acestuia.

Capitolul trei,de astfel si ultimul, este alocat cercetării la fața locului,în care voi analiza aspectele generale privind cercetarea la fața locului,cercetarea la fața locului a cadavrului, particularitățiile cercetării crimelor în funcție de mijloacele și procedeele folosite de criminali în serie și expertiza criminalistică.

Cercetarea omorului este una din cele mai importante atribuţii care intră în sarcina criminaliştilor dintr-o serie de motive bine întemeiate. În primul rând, această infracţiune este cea mai gravă cu putinţă deoarece prin ea se ajunge la răpirea bunului cel mai de preţ al omului, respectiv viaţa. Ceea ce este şi mai grav este că prin această „răpire” se petrece un act ireversibil, victima nu mai poate fi readusă la viaţă.

CAPITOLUL I : NOȚIUNI JURIDICE. CLARIFICĂRI CONCEPTUALE SI DEFINIȚII PENALE ALE INFRACȚIUNII DE OMOR.

1. Protejarea dreptului la viată prin norme penale.Drept fundamental al omului.

În cadrul oricărei ştiinţe factorul uman are o importanţă deosebită. Studiind fenomenele ce au loc în societate noi nu putem să ne abatem de la problema personalităţii umane, deoarece omul este baza tuturor evenimentelor ce se petrec în orice societate.

Personalitatea este studiată şi abordată de un şir de discipline, cum ar fi: sociologia, psihologia, pedagogia, psihiatria, filozofia ş.a. Fiecare din ele, având obiectul propriu de cercetare, examinează problema omului sub aspectul său.

În cadrul ştiinţelor penale aspectul dat se manifestă prin studierea personalităţii umane prin prisma comportamentului ei deviant. Dar cercetarea juridică a personalităţii infractorului, care o identifică cu infracţiunea şi se orientează spre cele patru componente ale ei – obiectul infracţiunii, cauzele obiective şi subiective şi subiectul ei – nu ne oferă material suficient pentru înţelegerea deplină, atat a personalităţii infracţionale, cat şi a persoanei concrete, acţiunile căreia au provocat pricina penală. Este nevoie de o tratare dinamică, ce ţine cont de geneza şi afirmarea personalităţii. Iar o tratare atat de amplă este cuprinsă de obiectul de studiu al criminologiei si al criminalisticii.

Dreptul la viață reprezintă un drept fundamental al omului,care,prin importanța sa depășește sfera interesului personal,având relevanță pentru întreaga societate. De aceea,acest drept fundamental capătă o dimensiune socială, garantarea sa fiind necesară prin tratatele si convențiile internaționale,dar și prin normele dreptului intern.

Protejarea dreptului la viața prin norme interne si internaționale constituie un imperativ,și in același timp o necesitate,deoarece reprezintă atributul fundamnetal al persoanei,a cărui ocrotire este strans legată si determina ocrotirea celorlalte atribute ale persoanei: integritatea corporala,sanatatea,libertatea etc. Dupa cum s-a arătat viața umană ca valoare socială apărată prin normele de drept se infațișează nu numai ca un drept absolut al individului la viața,opozabil erga omnes,dar și ca o valoare socială pe care dreptul obiectiv o ocrotește in interesul întregii societați.

Ocrotirea dreptului la viața iși gasește consacrarea prin normele internaționale in

primul rând dar și prin normele interne,ale dreptului penal,având in vedere importanța pe care viața unei persoane o prezintă nu numai pentru ea,dar și pentru întreaga societate. Astfel, in articolul 3 al Declarației Universale a Drepturilor Omului se prevede că „ orice ființa are dreptul la viață,la libertate și la securitatea sa”. În articolul 6 din Pactul Internațional privitor la drepturile civile și Politice se precizează că „ Dreptul la viață este inerent persoanei umane.Acest drept trebuie ocrotit prin lege.Nimeni nu poate fi privat de viața sa in mod arbitrar”.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la viața al oricărei

persoane,dar reglementează,în același timp, și cazurile în care se poate aduce atingere acestuia. În articolul 1 se precizează că : „ dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege.Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenționat,decât în executarea unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal în cazul în care infracțiunea este sancționată cu această pedeapsă prin lege.” Dispozițiile articolului 2 vin în completare arătând că „moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încalcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forța : pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale; pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deținute și pentru a reprima,conform legii, tulburări violente sau o insurectie.”

De asemenea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune statelor obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura o protecție efectivă a dreptului la viața. S-a considerat ca această obligație excede obligației primare a statelor de adopta o legislație penală efectivă care să descurajeze comiterea de fapte ce pun in pericol viața unei persoane,legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa,în scopul prevenirii,reprimării și sancționarii încălcării prevederilor sale.Această obligație include,in anumite circumstanțe,bine definite,o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv măsuri practice pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ.

Fisiere in arhiva (1):

  • Elemente de tactica criminalistica si psihologie judiciara aplicata in cadrul investigarii infractiunilor comise de criminali in serie.docx

Bibliografie

I. Tratate, Cursuri, Monografi
1. Stancu,E. Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2004.
2. Minovici M., Tratat complet de medicină legală, Bucureşti, 1928-1930.
3. Mateuț Gh, Tratat de procedură penală.Partea generală, Ed. C.H.beck,București,2012.
4. Volonciu N., Tratat de procedură penală, Ed. Paideia, Bucureşti, 1993.
5. Constantin I.R. ,Urmele mâinilor, în Tratat practic de criminalistică, vol I, Ministerul de Interne, Bucureşti,1976
6. Ionete D., Urmele piciorelor, în Tratat practic de criminalistică, vol I, Ministerul de Interne, Bucureşti, 1976.
7. Firu P. Rișcuția C., în lucrarea colectivă, „Tratat practic de criminalistică”, vol. II., București, 1978.
8. Aioniţoaie C., Stancu E., Deontologia organelor de urmărire penală, în Tratat de criminalistică, Ed.Carpaţi, Craiova, 1992.
9. Stancu E., Metodologia investigarii infractiunilor de omucidere, Tratat de criminalistica, Ed. Universul juridic, Bucursti, 2001
10. Vasiliu T.,.Pavel D., Antoniu G., Lucinescud., Papadopol V.,Rămureanu V., Codul penal comentat și adnotat, Bucuresti.
11. Udroiu M., Drept penal.Partea specială, ediția 3, Ed. C.H.Beck, București, 2016.
12. Stoica O., Drept penal,Partea speciala, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1976.
13. Cioclei V., Drept penal.Partea specială, Ed. Universul Juridic, București,2007
14. Cârjan L., Compediu de criminalistică, Ed. Fundația România de Mâine, București, 2004.
15. Bulai C., Curs de drept penal.Partea specială, ediția aII-a, T.U.B. 1976.
16. Scripcaru G. Terbancea M., Medicina legală, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1970.
17. Beliș V. Panaitescu V. Eugen G., Medicina legală, Ed. Teora, București, 1992
18. Kernbach M., Medicina judiciară, Ed.Medicală, București, 1958
19. Moraru I., Medicina legală, Ed.Medicală, București
20. Dobrinescu I., Infracțiuni contra vieții persoanei , Ed. Academiei Române, București, 1987.
21. Rădulescu S.M., Baciu D., Sociologia crimei și criminalității,București, 1996.
22. Cioclei V., Manual de criminologie, Ed 4, C.H.Beck, Bucuresti, 2007.
23. Negrier-Dormont L., Nossintchouk R., Tueurs en serie, Ed. Dominos Flammarion, Paris,2001.
24. Montet L., Tueurs en serie, Ed. Dominos Flammarion, Paris,2001.
25. Butoi T., Ţîru G., L Păduşi V.,Investigarea criminalistică a infracțiunilor cu violență, Ed.Asociația criminalistilor din România..
26. Gebert V., Practical Homicide Investigation, Editura Taylor & Francis, New York, 1980.
27. Ţurai C., Elemente de criminalistică şi tehnică criminală, Bucureşti, 1974.
28. Poenaru I., Prezent şi perspectivă în ştiinţa criminalistică, Editura M.I., București 1979.
29. Stancu E., Criminalistică, vol. II, Editura Actami, Bucureşti, 1995.
30. Bogdan T., Sântea I., Cornianu R., Comportamentul uman în procesul judiciar, Editura M.I., 1983.
31. Tardin T., Cei mai odioși 100 criminali români, Ed.Tritonic, București,2008.
32. Tandin T., Cazul Râmaru-Carte document, Ed.Phobes,București,2002.
33. Stancu Em. , Investigarea ştiinţifică a infracţiunilor ,Ed. Proarcadia, Bucureşti, 1993.
34. Vasile V., Investigarea şi cercetarea infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, Bucureşti, 2013.
35. Suciu C., Criminalistica, Editura Didactică si pedagogică, Bucureşti, 1972.
36. Bercheşan V. ,Mijloacele Auxiliare de Probă şi Procedeele de probaţiune, în Cercetarea Penală, Editura şi Tipografia „ICAR” , Bucureşti, 2002
37. V.Bercheşan, Cercetarea penală (Criminalistică - Teorie şi Practică) - Îndrumar complet de cercetare penală, Ed. Icar, Bucureşti, Ediţia a doua revăzută şi adăugită.
38. Manea V., Curs de tehnică criminalistică, Vol. I, Ed.Academia de poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti, 1993.
39. Aioniţoaie C., Stancu E., Deontologia organelor de urmărire penală, în Tratat de criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992.
40. Bercheşan V., Investigarea criminalistică a omorului, Ed.Paralela 45, Piteşti, 1998.
41. Suciu C.,Cercetarea propriu-zisă a locului faptei,în Criminalistică , Ed.Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 1972.
42. Labo G., Cercetarea criminalistică, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti 2013.
43. Marian R, Metodologie criminalistică, Ed. Universului Juridic, Bucureşti, 2013.
44. Wilhelm J.G., Introducere în practica criminalistică, manual destinat poliţiei criminale, Stuttgart, Germania, 1946.
45. Ionescu F., Criminalistica, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008
46. Scripcaru G. Terbancea M., Patologie medico-legală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.
47. Macelaru V.,Urmele create prin folosirea armelor de foc,in Tratat practic de criminalistica, vol.1,Ministerul de Interne,Bucuresti,1976
...