Omorul calificat

INTRODUCERE

Apărarea vieţii persoanei şi îndeosebi, a vieţii, constituie o preocupare constant, comună tuturor sistemelor de drept. Din orice orănduire socială, viaţa find ocrotită de lege nu atât ca fenomen biologic, ci mai presus de toate, ca fenomen social, ca valoare primară şi absolută a oricărei socitaţi, ca o condiţie indispensabilă a însăşi existenţei socităţii omeneşti.

Motivul care a stat la baza alegerii acestei teme de licenţă, se regăseşte în importanţa dreptului penal în studierea infracţiunii de omor calificat. Aceasta importanţă rezultă din faptul că ştiinţa Dreptului penal special, ce are ca obiect studiul normelor penale care prevăd faptele calificate de legiuitor ca infracţiuni şi modul în care acestea sunt sancţionate în scopul cunoaşterii şi aplicării lor corecte de către organele puterii judecătoreşti ale statului de drept.

În esenţă, prin sistemul părţii speciale a dreptului penal se înţelege clasificare sau gruparea în anumite categorii, grupe, a tuturor infracţinilor prevăzute în normele penale cuprinse în codul penal şi în legile special în vigoare. Studiul normelor penale speciale se face, prin prisma celor prevăzute în normele penale generale, dar în elaborarea, interpretarea şi aplicarea lor trebuie avute în vedere aspectele ce ţin de specificul lor, cum ar fi valoarea socială ocrotită prin intermediul normelor de incriminare, natura, sfera de cuprindere, lotul pe care-l ocupă în ierarhia valorilor sociale etc. Ocrotirea relaţiilor sociale, devine în acest mod, obiect al reglementărilor normelor penale special.

Dintre aceste forme de ocrotire juridică a relaţiilor sociale, ocrotirea prin mijlocirea dreptului penal este cea mai energică, mai eficientă; în accelaşi timp ea este "ultima ratio", deoarece dreptul penal n-ar putea interveni decât acolo unde alte mijloace de ocrotire nu s-au dovedit ineficiente. Prin lucrarea de faţă vreau să atrag atenţia asupra gravităţii faptelor săvârşite de către cei care au obligaţia de a respecta legea. Pentru o tratare cât mai completă a temei, am considerat necesar punerea în discuţie a mai multor aspecte, aspecte care sunt discutate pe cuprinsul a trei capitole teoretice.

Astfel, am prezentat aspectele generale privind infracţiunile contra vieţii, ocrotirea acesteia prin mijloacele de drept penal şi am prezentat unele aspecte de drept comparat. Am expus o serie de exemple ale legislaţiilor anterioare şi modificările codului penal de-a lungul timpului subliniind importanţa sancţionarii suprimării vietii unei persoane încă din cele mai vechi timpuri.

Omorul calificat reprezintă o modalitate agravantă a infractiunii de omor, datorită împrejurărilor în care se săvârseste aceasta. Această faptă prezintă un grad de pericol social mai ridicat fată de infractiunea de omor simplu, ceea ce explică încriminarea sa prin dispozitii separate si sanctionarea mai severă a făptuitorului.

Am analizat tema aleasă, infractiunea de omor calificat prevazută de actualul cod penal în art 175 C.Pen dar şi viziunea acestei infracţiunii în Noul Cod Penal. Am evidenţiat si alte aspecte ale infracţiunii de omor calificat, metodele şi procedeele ce trebuie să fie indeplinite în cazul comiterii acestei infracţiuni..

CAPITOLUL I. SCURT ISTORIC IN DOMENIU ȘI ANUMITE ASPECTE DE DREPT COMPARAT

1.1. Considerații introductive

Omul este singura ființă înzestrată cu conștiință, creator al tuturor bunurilor materiale și spirituale din societate care, transmise din generație în generație, au asigurat și asigură progresul continuu al omenirii. Acesta, spre deosebire de celelalte ființe, reușește să își domine pornirile primare și să ridice la rangul unor principii fundamentale de viață tot ceea ce este bun și echitabil.

Apărarea persoanei și vieții acesteia, a constituit o preocupare permanentă, comună tuturor sistemelor de drept din orice orânduire socială, viața fiind ocrotită de lege atât ca fenomen biologic, dar mai ales, ca fenomen social, ca valoare primară și absolută a oricărei societăți.

În toate sistemele de drept, persoana omului, se detașează ca obiect special de ocrotire juridico-penală și ca expresie a însăși rațiunii de a fi a tuturor reglementărilor juridice. Legea nu ocrotește numai interesul individual al fiecărei persoane de a trăi, ci și interesul general al societății ca viața fiecărui individ să fie conservată și respectată de ceilalți, păstrarea vieții indivizilor fiind un element decisiv pentru existența societății.

În sistemul nostru de drept, persoana omului ocupă primul loc în ierarhia valorilor, dovadă fiind primul articol al Constituției , care prevede că în România, ca stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate.

Art. 22 din Constituția României , reglementează și garantează dreptul la viață și la integritate fizică și psihică: “Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate; nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman sau degradant; pedeapsa cu moartea este interzisă”. Acest drept figurează și în alte documente internaționale importante precum Convenția Europeană a drepturilor omului (art. 2) , Declarația universală a drepturilor omului (art. 3), Pactul cu privire la drepturile civile și politice (art. 6), etc.

Garantarea tuturor acestor drepturi și libertăți ale persoanei are loc, juridic, prin mijloacele dreptului penal, adică prin incriminarea ca infracțiuni și sancționarea cu pedepse a faptelor vătămătoare sau periculoase pentru valorile menționate.

Așa fiind, este firesc ca legea penală să acorde cea mai mare însemnătate ocrotirii omului, atât în ceea ce privește existența sa psihică și atributele fundamentale ale personalității lui, cât și în ceea ce privește toate celelalte drepturi, libertăți și interese, pe care societatea este datoare să i le asigure.

Făcând distincție între faptele îndreptate împotriva drepturilor absolute privitoare la existența fizică, pe de o parte, și faptele îndreptate împotriva altor drepturi și interese ale omului, pe de altă parte, legiuitorul a inclus pe cele dintâi într-o categorie distinctă de infracțiuni, sub denumirea „Infracțiuni contra persoanei”, reglementate în Titlul II din partea specială a Codului penal.