Personalitatea luptatorilor in misiunile internationale

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Personalitatea luptatorilor in misiunile internationale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 90 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Criminologie

Cuprins

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL 1
TEMPERAMENTUL COMPONENTĂ A PERSONALITĂȚII 7
1.1 Temperament și personalitate 7
1.1.1 Cadru conceptual 7
1.1.2 Rolul temperamentului la nivelul personalității 8
1.2 Clasificarea tipurilor de temperament. Tipologii temperamentale ...10
1.2.1 Delimitări terminologice. Tipologie, tip 10
1.2.2 Descrierea celor mai cunoscute și apreciate tipologii temperamentale 13
1.2.2.1. Tipologii morfologice sau bioconstituționale 13
1.2.3 Tipologii psihofiziologice 18
1.2.4 Tipologii psihologice 21
1.2.5 Principalele trasături ale celor opt tipuri temperamentale ..26
1.3 Rolul temperamentului la nivelul activității ..27
CAPITOLUL 2
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ COMPONENTĂ A PERSONALITĂȚII ...36
2.1 Inteligența emoțională, un concept modern al psihologiei contemporane 36
2.2 Designuri experimentale recente în cercetarea inteligenței emoționale 39
2.3 Instrumente de diagnoză și evaluare a inteligenței emoționale 41
2.3.1 Teste de inteligență emoțională 41
2.3.2 Teste de empatie ..42
CAPITOLUL 3
DIMENSIUNI PSIHOLOGICE PRIVIND PERSONALITATEA
LUPTĂTORILOR PARTICIPANȚI LA ACTIVITĂȚI MILITARE 44
3.1. Variabilele cercetării 44
3.2. Idei generice ale cercetării, cu valoare de suport 46
3.3. Designul cercetării, un design nonexperimental, calitativ, constatativ 46
3.4. Etape ale cercetării 49
3.5. Problema consistenței personalității și paradoxul acestei consistențe, un aspect important pentru cercetarea noastră 49
3.5.1. Puncte de vedere privind negarea consistenței personalității 50
3.5.2. Puncte de vedere privind apărarea consistenței personalității 52
3.5.2.1. Soluția centrată pe persoană 52
3.5.2.2. Soluția agregării 53
3.5.2.3. Soluția interacțională 54
3.6 Probleme și constrângeri privind elaborarea psihogramelor 56
3.7 Mentalul colectiv vis-a-vis de însușirile integrate în profilul psihologic al luptătorului din domeniul militar 57
3.8 Profilul psihoprofesional ipotetic al luptătorului din domeniul militar 66
3.8.1 Modelul celor cinci factori de personalitate, integrați în psihograma luptătorului militar 66
3.8.2 Modelul celor trei dimensiuni ale profilului de personalitate 67
3.8.3 Alte modele de psihogramă 68
CAPITOLUL 4
ATRIBUTE PSIHOTEMPERAMENTALE INTEGRATE PSIHOGRAMEI LUPTĂTORULUI DIN DOMENIUL MILITAR 69
4.1 Analize privind psihograma luptătorului din domeniul militar 69
4.2 Abordare multiaxială a însușirilor de personalitate, în activitățile psihologice concrete 74
4.3 Componente ale inteligenței emoționale integrate în psihograma luptătorului din domeniul militar 76
4.4 Itemi ai IE identificați în psihograma luptătorului din domeniul militar 78
CONCLUZII 86
BIBLIOGRAFIE 90

Extras din document

INTRODUCERE

Profesiile din domeniul militar solicită prin ansamblul competențelor pe care le implică ființa umană în integralitatea ei. Personalitatea umană se constituie ca o entitate biopsihosocioculturală. În acest context, nimic din ceea ce este specific omului nu este ignorat în pregătirea pentru activitățile din domeniul militar.

Pregătirea psihologică pentru luptă este unul dintre obiectivele psihologiei militare. Acesta se leagă de cel puțin două aspecte. Pe de-o parte, de faptul că în etapa actuală de dezvoltare a societății asistăm la un proces amplu de multiplicare și diversificare a formelor de organizare și regândire a profesiilor, a sectoarelor de activitate în general, a eficientizării muncii. Pe de altă parte, în domeniul militar, aceasta se leagă de principiul potrivit căruia, resursele umane constituie cea mai flexibilă și valoroasă resursă: existența unor oameni capabili și competitivi este o condiție sine qua non pentru realizarea unor obiective specifice. Una dintre cele mai importante resurse ale organizației militare este omul, indiferent de poziția ierarhică pe care o ocupă. Succesul sau eșecul profesional reprezintă punctul de intersecție al dimensiunilor aptitudinale de personalitate și de cunoștințe care poate fi cognoscibil și, în bună parte, măsurabil. Răspunsuri pertinente în acest sens sunt date în prezent de psihologia contemporană cu accent pe înțelegerea structurii personalității umane, de dinamica muncii, de creație, pe analiza factorilor de succes și eșec profesional.

Am ales această temă în scopul aprofundări tematice referitoare la temperamentul, comportamentul și personalitatea militarului care participă la misiuni internaționale, fiind puternic influențat, atât din punct de vedere fizic cât mai ales din punct de vedere psihic, ținând cont de schimbările și evoluția geopolitică, strategică și militară în cadrul internațional, și motivul pentru care militarul trebuie să evolueze pentru a face față cu succes la misiunile încredințate.

Am considerat că tema propusă spre cercetare reflectă atât poziția individuală a militarului în cadrul îndepliniri cu succes a misiunilor internaționale cât și coeziunea militarului cu grupul din care face parte, adaptarea permanentă a acestuia cu colectivul și mediile schimbătoare în care este dislocat spre ași îndeplini misiunile atribuite.

În contextul când, în domeniul militar, diferitele ramuri ale psihologiei își dau mâna cu activitățile specifice ale acestuia, analiza caracteristicilor structural-funcționale ale personalității umane, în devenirea lor, dar și în forma în care ele sunt cristalizate, acestea se bucură de o atenție deosebită din partea specialiștilor. Astfel, J.L. Holland (Apud, G. Iosif , 1990) încă din anul 1873 își argumenta teoria cu privire la personalitatea vocațională, subliniind rolul deosebit pe care-l dețin diferențele individuale pe tot traseul vieții umane și în toate tipurile de activități. Autorul citat este de părere că personalitatea se exprimă cel mai bine în și prin profesia exercitată.

Mediile organizaționale oferă omului posibilitatea de a se raporta pe sine și performanțele sale la cadrul valoric și cultural al organizației (tradiții, norme, mentalități) facilitând autoevaluarea sau conștientizarea punctelor sale forte și nevralgice. Așadar, ancora carierei este „un construct psihologic care sintetizează în sine cele mai importante achiziții ale individului în plan atitudinal-valoric și comportamental la care acesta nu ar renunța în nici un chip”. (M. Zlate , 2004).

În acest cadru de discuție, am putea afirma că și armata este o componentă a Resurselor Umane, social vorbind. Armata, în ansamblu, constituie o organizație complexă, un subsistem social precum și un sistem autonom, cu o diversitate de componente (mare unitate, unitate, subunitate) organizate ierarhic, funcționând și independent, în vederea unor scopuri bine determinate și uzând de principii, reguli și norme proprii. Prin natura activităților sale, prin conținutul misiunilor îndeplinite, armata constituie o organizație cu anumite particularități care impun formarea și selecționarea militarilor profesioniști.

În perioada actuală, odată cu integrarea în structurile euro-atlantice, dezideratul central rămâne acela de a avea o armată performantă, o armată de profesioniști, capabilă să facă față exigențelor războiului modern, pe de o parte, dar și să gestioneze problemele complexe ale organizației militare atât pe timp de pace, cât și într-un eventual conflict. Activitățile specifice în domeniul militar urmăresc îndeplinirea acestor obiective prin respectarea unor reguli procedurale stricte, stipulate în regulamente și instrucțiuni de funcționare interioară. Organizația militară este formată din conducători și executanți, dispuși într-o ierarhie strict determinată, între verigile căreia există coeziune internă și stabilitate sporită (G. Arădăvoaice , 2000). Aceasta presupune ca militarii profesioniști să fie formați după anumite criterii, după anumite standarde și permisivități de autoformare.

Sintagma „militar profesionist” are rolul de a propulsa intelectiv-afectiv, de a susține ciclul autoformării și autoafirmării ca viitor ofițer, de a pregăti resorturile pentru percepția socială a ofițerului ca aparținând unei „elite profesionale”, apt să se integreze în diferite situații, în diferite structuri socio-economice de conducere. Această cerință relevă însemnătatea coeficientului personal de autonomie și creativitate.

Pornind de la scopul fundamental al activității psihologice în armată, acela de a participa la asigurarea unei resurse umane corespunzătoare obiectivelor, misiunilor, sarcinilor și cerințelor specifice activității în mediul militar, până nu demult, răspunderea și accentul cădeau pe activitatea de selecție psihologică. Se considera că aceasta are recunoaștere, pondere, substanță, cadru teoretic dezvoltat, probe și tehnici validate, iar activitatea de cunoaștere longitudinală și asistență psihologică care prindea contur se situa la nivel de deziderat.

Tot ca urmare a imperativului profesionalizării și creșterii eficienței actului militar, valoarea luptătorului, generic vorbind, rezidă în rezultatele sale superioare obținute pe locul de muncă. Altfel spus, competența constituie norma strategică de evaluare a calității, implicării lui în viața socială. Între competențele cu caracter general, ale unui profesionist din domeniul militar, menționăm și pe acelea de:

- cetățean, ca modalitate de exprimare și integrare socială în sensul sociabilității, civismului, patriotismului și capacității de parteneriat în acțiunile externe în care statul național este parte;

- luptător, din această perspectivă militarul fiind perceput în acțiunea directă de luptă, în contact nemijlocit cu inamicul și în condițiile utilizării armamentului individual;

- specialist în armă, competență care crește exponențial cu creșterea în complexitate a tehnicii militare;

- educator, competență vitală pentru construcția colectivităților militare eficiente și pentru formarea personalității tinerilor militari;

- conducător (de oameni și organizații militare), exercitată în ansamblul proceselor acțiunii militare și al colectivităților umane, competență care asociază indisolubil dimensiunea conducerii cu cea a execuției.

Din perspectivă psihologică, armata reprezintă un imens câmp de cercetare asupra proceselor de asimilare a cunoștințelor, de formare și dezvoltare a deprinderilor, de interiorizare a valorilor militare și, nu în ultimul rând, de stimulare, energizare și reglare a unui comportament specific de luptă.

Scopul vizat a constat în următoarele:

- Să optimizăm acțiunile militare atât în beneficiul public dar și în beneficiul personal;

- Să realizăm un cât mai bun raport dintre costuri și beneficii, în ceea ce privește intervențiile militare;

- Să prelungim durata de viață profesională a militarilor dar și calitatea acestora.

Fisiere in arhiva (1):

  • Personalitatea luptatorilor in misiunile internationale.doc

Bibliografie

1. Allport, G. W., Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981
2. Arădăvoaice, Gh., Comandantul și arta de a conduce - dimensiuni psihosociologice deontologice, Editura Sylvie, București, 2000
3. Bar On, R., The Bar-On Emotional Quotient Inventory (EI-Q), A test of emotiom intelligence, Toronto, Canada, Multi Hedalth Systems Inc., 1996
4. Block, J., On the Relation between IQ, Impulsivity and Delinquency, in Journal Abnormal Psychology, 104, 1995
5. Brătianu V.,Scrieri și cuvântări, vol.1,Imprimeriile Independența,București, 1937
6. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Academiei RSR, București 1973
7. Doron R., Parot, F., Dicționar de psihologie, Editura Humanitas, București, 2005
8. Goleman, D., Emotional Intelligence, Why it can matter more than IQ, Bloomsbury, UK, 1996
9. GOLEMAN, D., Inteligența emoțională , Editura Curtea Veche, București, 2001
10. Golu M., Psihologia Personalității, Editura Științifică București, 2004
11. Goruneanu, Instrucție și Educație Militară în școalele de toate gradele, Tipografia Institutului de Arte Grafice Eminescu, 1910
12. Graham Apud Chelaru, Mircea, Geopolitica in mișcare.De la Războiul Rece la pacea fierbinte, editura ISM, București, 1996
13. Hărjeu, Pregătirea Armatei pentru război, București, 1910
14. Hein, S., EQ for Everybody: A Practical Guide to Emotional Intelligence, New York, 1996
15. Holland J.L.,The Creative Brain,in NASSP Bulletin, 1973
16. Iosif Gh.,Managementul Resurselor Umane.Psihologia personalului, Editura Victor,1990
17. JANET, Pierre, La Medicine Psychologique, dans le cadre de la collection, 1923
18. Jung, C., G., Opere complete, Vol. 6, Tipuri psihologice, Editura Trei, traducere de Viorica Nișcov, București, 2004
19. Leontiev, A., N., Studii de psihologia învățării, Editura Didactică și Pedagogică, București 1988
20. Marcus, S., Empatia, Editura Academiei RSR, București, 1971
21. Marcus,S., Empatie și Peronalitate, Editura Atos, București, 1997
22. Mayer, J. D., Caruso, D., Salovey, P., Models of Emotional Intelligence, in R. Sternberg Handbook of Intelligence, Cambridge, UK: Cambridge University Press, 2000
23. Mehrabian, A, Epstein, N., A measure of emotional empathy, in Journal of Personality, 40, 525-543, 1972
24. Neveanu,P.P., Introducere in psihologie, Vol.2, EDP, București, 1977, reed. 2002
25. Pavlov, I., P., Conditioned reflexes, London: Routledge and Kegan Paul, 1927
26. Petit, F., Dubois, M., Introduction a la psychologie des organisations, Dunod, Paris, 1998
27. Podsakoff, P. M., MacKenzie, S. B., Paine, J. B., Bachrach, D. G., Organizational citizenship behaviors: A critical review of the theoretical and empirical literature and suggestions for future research, Journal of Management, 26, 2000
28. Popescu-Neveanu, P., Curs de psihologie generală, vol. II, Universitatea București, 1977
29. Ralea, M., Herseni, T., Sociologia succesului, Editura Academiei, București, 1970
30. Roșca, Alexandru, Tehnica psihologiei experimentale și practice, Cluj, 1947
31. Roșca, A., Istoria psiholohiei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978
32. Rogers, Carl., A deveni o persoana, Editura Trei, 2008
33. Rubinstein,S., Probleme ale dezvoltării psihicului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1986
34. Segal, J., Dezvoltarea inteligenței emoționale, Editura Teora, București, 1999
35. SELIGMAN, M., Learned Optimism, Knopf, new York, Spirit Militar Modern, 2000-2007
36. Stanley, Thomas, The Millionaire Mind, Kansas City, Andrews McMeel, 2000
37. Stein, Steven, Book, Howard, Forța inteligenței emoționale, Bucuresti, Editura Alfa, 2003
38. Wallon, H., Evoluția psihologică a copilului, Editura Politică, București, 1975
39. Zamfir, C., Vlasceanu, L., Dicționar de sociologie, Editura Babel, 1998
40. Zlate, M., Fundamentele psihologiei, vol. II, Editura Hyperion XX, București, 1991
41. Zlate, M., Tratat de Psihologie organizațional - managerial, Editura Polirom, Iași, 2004
42. ZAPAN, Gh., Cunoașterea personalității semenilor, Editura Militară, București, reed. 1992.