Analiza celor trei tipuri de regimuri matrimoniale prevăzute în noul cod civil

INTRODUCERE

În conținutul acestei lucrări, intitulată “ Analiza celor trei tipuri de regimuri matrimoniale prevăzute în Noul Cod civil”, am ales să dezbat posibilitatea soților de a alege între unul dintre cele trei regimuri matrimoniale prevăzute de Noul Cod civil, respectiv: comunitatea legală, comunitatea convențională sau regimul separației de bunuri.

Am ales această temă deoarece consider că acest subiect reprezintă un real interes prin prisma noutăților aduse de Noul Cod civil, în domeniul Dreptului familiei, în special cu privire la regimurile matrimoniale dintre soți.

În legislația României, regimurile matrimoniale au fost legiferate prin Codul civil de la 1864, unde acestea se bucurau de o poziție privilegiată putem spune. Odată cu adoptarea Codului familiei, a fost impus un regim matrimonial legal obligatoriu, interzicându-se în mod expres convențiile matrimoniale, cu excepția regimului comunității legale de bunuri. Elaborarea Noului Cod civil reînvie principiul libertății convenției matrimoniale, datorită exigenței și dinamicii vieții sociale acesta permite soluții mai flexibile în ceea ce privește voința viitorilor soți, lăsându-le libertatea de a alege în ceea ce privește aspectele patrimoniale ale vieții lor conjugale, modificând reglementarea anterioară, respectiv Codul familiei.

De ce această schimbare? Societatea românească a evoluat considerabil, astfel, statulul femeii s-a schimbat, de la sclava și procreatoare a devenit egală în drepturi cu bărbatul. Astfel, Codul familiei care era în vigoare încă din anul 1954, nu prevedea posibilitatea soților de a alege un regim matrimonial convenabil, ci acestora li se impunea un regim legal obligatoriu, însemnând că toate bunurile acestora dobândite în timpul căsătoriei deveneau bunuri comune. Datorită faptului că majoritatea statelor moderne oferă posibilitatea viitorilor soți de a alege tipul de regim matrimonial, reglementările Codului familiei au suferit anumite critici. Așadar, Noul Cod Civil a consacrat în mod expres această instituție, respectiv cea a regimurilor matrimoniale și a reintrodus posibilitatea soților de a alege între trei tipuri de regimuri matrimoniale propice pentru aceștia.

Conform legislației în vigoare, trebuie menționat faptul că libertatea de a alege un regim matrimonial nu este totală, astfel încât soții pot opta doar pentru unul din regimurile alternative regimului legal, respectiv, regimul separației de bunuri sau regimul convențional, aceștia neputând construi propriul lor regim matrimonial și, de asemenea, nu pot opta pentru un regim străin.

În ceea ce privește elaborarea acestei lucrări, aceasta este structurată în patru capitole. În primul capitol am prezentat caracteristicile generale ale regimului matrimonial, respectiv noțiunea, fundamentul, natura juridică și principiile acestora. Capitolul al II-lea conține referiri la regimul primar imperativ, regim ce are drept scop asigurarea, organizarea și funcționarea căsătoriei. Capitolul al III-lea și capitolul al IV-lea analizează fiecare regim în parte, respectiv regimul comunității legale, regimul comunității convenționale și regimul separației de bunuri.

Tema regimurilor matrimoniale este o temă de actualitate și de un mare interes pentru viitori soți. Daca Codul civil de la 1864 prevedea posibilitatea soților de a alege între unul dintre aceste regimuri, aceasta prevedere a fost ulterior suprimată prin adoptarea Codului familiei, drepturile soților au fost îngrădite prin impunerea unui singur regim legal obligatoriu. Prin adoptarea Noului Cod civil, drepturile au fost redobândite de către aceștia, având posibilitatea de alegere între cele trei tipuri de regimuri matrimoniale.

CAPITOLUL I.

REGIMUL MATRIMONIAL - EXPRESIA LIBERTĂȚII DE VOINȚĂ A SOȚILOR ÎN ORGANIZAREA VIEȚII PATRIMONIALE DE FAMILIE

Secțiunea 1. Noțiune

1.1. Noțiunea de regim matrimonial

Regimul matrimonial, fie legal, fie convențional, de tip comunitar sau de tip separatist, are ca obiectiv stabilirea cadrului relațiilor patrimoniale dintre soți, precum și dintre aceștia și terțe persoane.

Libertatea alegerii regimului matrimonial asigură instituirea unui regim matrimonial concret , adaptat nevoilor soților, mentalităților și posibilităților lor și, de aceea, regimurile matrimoniale bazate pe acest principiu sunt preferabile regimurilor matrimoniale legale, unice și imperative , iar alegerea are întotdeuna o natură convențională realizându-se prin încheierea unei convenții matrimoniale. Libertatea de a alege regimul matrimonial concret poate să fie foarte largă, în sensul că permite alegerea unuia dintre regimurile matrimoniale prevăzute prin lege. Pe de altă parte, această libertate nu este absolută, ci limitată de instituirea unui corp de norme imperative de la care nu se poate deroga prin convenție matrimonială și care alcătuiește regimul primar. Pentru situațiile în care, prin convenție matrimonială, nu s-a ales un regim matrimonial concret, prin lege este indicat regimul matrimonial aplicabil soților, care constituie astfel regimul matrimonial legal.

Prin regim matrimonial întelegem totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile dintre soți cu privire la bunurile lor și pe cele dintre soți și terți privind bunurile comune .

Lato sensu, noţiunea de „regim” desemnează un ansamblu de norme juridice, în timp ce termenul de „matrimonial” desemnează căsătoria (lat. „matrimonium” - căsătorie ).

Din punct de vedere etimologic, regimul matrimonial se referă la tot ceea ce priveşte căsătoria, fie că este vorba de raporturi personale, fie de raporturi patrimoniale.

Stricto sensu, regimul matrimonial desemnează statutul patrimonial al soţilor .

Tradiţional, noţiunea este folosită într-un sens restrâns, tehnic, pentru a desemna totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile dintre soţi, precum şi raporturile dintre aceştia şi terţi cu privire la bunurile şi datoriile soţilor.

Regimul matrimonial nu acoperă însă totalitatea raporturilor patrimoniale dintre soţi sau dintre soţi şi terţi, precum obligaţia de întreţinere, liberalităţile, drepturile succesorale, ci doar acele raporturi patrimoniale care îşi au izvorul direct în căsătorie.