Apărarea dreptului de proprietate prin acțiunea de revendicare

Aspecte de practică judiciară

Concluzii

Bibliografie

Lista de abrevieri

R.R.D. - Revista Română de Drept

sec. - secţie

civ. - civil

com. - comercial

Trib. - Tribunal

Jud. - Judecătorie

dec. - decizie

sent. - sentinţă

C. pr. civ. - codul de procedură civilă

C. civ. - codul civil

C.F. - codul famîliei

C.m. - codul muncii

C.p. - codul penal

C. pr. pen - codul de procedură penală

Ed. - Editura

D. - Dreptul

alin. - alineatul

art. - articolul

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE DESPRE APĂRAREA

DREPTURILOR REALE

“Dreptul este un ansamblu de reguli de conduită obligatorii ce consfinţesc anumite drepturi, libertăţi şi obligaţii ale oamenilor în relaţiile lor reciproce, a căror respectare este asigurată, la nevoie de către forţa publică” .

Cuvântul drept derivă din latinescul directus care evocă sensul de direct, rectiliniu, adică o regulă de conduită, fără specificarea conţinutului. În limba română, însă, ca de altfel şi în numeroase alte limbi, termenul drept este folosit în două sensuri şi anume: cel care are în vedere sau cuprinde regulile juridice de conduită sau normele juridice din societate, denumit şi drept obiectiv şi cel prin care se are în vedere facultatea, prerogativa, ce aparţine unei persoane (fizice sau juridice) în temeiul normei juridice, pe care îl denumim drept subiectiv .

“Obiectul dreptului civil este constituit din raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi juridice, aflate pe poziţie de egalitate juridică” .

Dreptul real a fost definit ca drept subiectiv în virtutea căruia, titularul poate să exercite atributele asupra unui lucru determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără a fi necesară intervenţia altei persoane.

Deşi – spre a sublinia tocmai împrejurarea ca în cazul drepturilor reale titularul exercită direct şi nemijlocit prerogative asupra bunului care apare ca obiect al dreptului – s-a spus uneori că dreptul real este un raport între o persoană şi un lucru, literatura juridica este unanimă în a considera că dreptul real este un raport între persoane cu privire la un lucru determinat. Se are în vedere aşadar, caracterul social al raportului juridic civil.

“Dreptul real este deci un raport ce se stabileşte cu privire la un lucru determinat, între una sau mai multe persoane determinate, ca subiecte active si, toate celelalte persoane, ca subiect pasiv nedeterminat, care au obligaţia generală negativă de a nu face nimic de natură a stânjeni exercitarea dreptului real de către titularul său” .