Îmbogățirea fără Justă Cauză

Cap. I

Introducere.

Faptul juridic licit ca izvor de obligaţii

1.Consideraţii generale

Relaţiile sociale se convertesc în raporturi juridice prin intermediul normelor de drept care le reglementează. Norma juridică, fiind rezultatul unui proces de abstractizare şi de generalizare, se referă la raporturi juridice tip, adică abstracte şi potenţiale. Pentru a trece de la raportul juridic abstract la raportul juridic concret, adică la acel raport juridic prin care acţionează efectiv norma de drept, este necesară producerea unor fapte generatoare de efecte juridice.

În lumea materială şi în viaţa sociala se petrec o multitudine de fapte. Dintre acestea numai unele au semnificaţie în planul dreptului şi intră în categoria faptelor juridice. Pentru aceasta este necesară intervenţia unui factor exterior care să confere unor fapte puterea de a produce efecte juridice; cu alte cuvinte, să le acorde un rol creator în ordinea de drept. Acest factor este norma de drept care selectează din numărul nesfârsit al faptelor pe acelea ce urmează să aibă semnificaţie juridică.

Prin izvor al obligaţiilor civile se înţelege acea împrejurare de care legea leagă naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic obligaţional civil. Asemenea urmări ce dau naştere unor raporturi juridice obligaţionale sunt consecinţa unor fapte sau acte juridice.

Actul juridic constituie o manifestare de voinţa exprimată cu intenţia de a produce anumite efecte juridice. Cum efectul juridic urmărit este obligaţia civilă, rezultă că izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile să producă asemenea consecinţe. Unul dintre criteriile de clasificare ale actelor juridice este şi acela potrivit căruia ele pot fi unilaterale şi bilaterale sau sinalagmatice.

Actele juridice sunt manifestari de voinţa ale persoanelor fizice şi juridice făcute în scopul de a da naştere la efecte juridice, adică de a creea, modifica şi stinge raporturi juridice.

Este unilateral acel act juridic în care, manifestându-şi voinţa juridică, se obligă o singură persoană. Un asemenea gen de act juridic generator de obligaţie este, de exemplu, donaţia. Tot acte juridice de factură unilaterală , producătoare de efecte juridice sunt în egală măsură şi cele ce privesc oferta publică de recompensă ori atribuirea unor câştiguri prin tragere la sorţi cumpărătorilor unui magazin în scop de reclamă.

Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea în care parţile se obligă, fiecare dintre el urmărind în egală măsură obţinerea unor contraprestaţii. Este cazul contractului de vânzare-cumpărare în care vânzătorul se obligă să transmită proprietatea pentru a obţine preţul, iar cumpărătorul să plătească pentru a obţine bunul ce face obiectul vânzării.

Mecanismul naşterii raporturilor juridice nu operează automat de la faptă la efect. În acest scop este necesară intervenţia normei de drept care recunoaste unui fapt efecte juridice. Aşadar, ceea ce duce la naşterea raportului juridic concret este faptul juridic, fiind insuficienta existenţa normei de drept. Desigur că, efectul principal şi cel mai frecvent al producerii unui fapt juridic este naşterea de raporturi juridice concrete. Cu toate acestea el poate produce şi alte efecte, cum sunt: modificarea, strămutarea şi stingerea de raporturi juridice.

Faptele juridice sunt acele imprejurări - evenimente sau acţiuni omeneşti - de producerea cărora legea leagă efecte juridice, şi anume: naşterea, modificarea, transmiterea şi stingerea de raporturi juridice.

Constituie izvoare ale obligaţiilor numai acele fapte juridice care, potrivit legii civile, dau naştere unui raport de obligaţii. În ceeea ce priveşte faptele juridice generatoare de obligaţii se au în vedere cele două mari categorii pe care literatura si jurisprudenţa le-a numit ilicite şi licite.